Poarta stramta, calea ingusta si dragostea

Matei 7

12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.
13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla.
15. Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori.
16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini?
17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.
19. Orice pom, care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc.
20. Asa ca dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu orisicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N’am proorocit noi in Numele Tau? N’am scos noi draci in Numele Tau? Si n’am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v’am cunoscut; departati-va dela Mine, voi toti cari lucrati faradelege.“
24. De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca.
25. A dat ploaia, au venit sivoaele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentruca avea temelia zidita pe stanca.
26. Insa ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat vanturile, si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.”
28. Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, noroadele au ramas uimite de invatatura Lui;
29. caci El ii invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor.

Este foarte interesant faptul ca predica de pe munte se incheie cu atentionarea pe care ne-o face Domnul Isus care ne spune in versetele 13 si 14 ca este stramta poarta si ingusta calea catre viata vesnica. Oare la ce se refera? Daca ne gandim la toata invatatura care a fost data pana in acel moment in predica Sa si la modul in care aceasta se incheie realizam ca El se refera la fapte. Se pare ca este totusi extrem de important ceea ce facem, cum umblam pe cale.
Este suficient sa credem in El? Din predica aceasta reiese ca nu.
Desi urmatoarea atentionare se refera la proorocii mincinosi ea poate fi generalizata si la cei care vor sa fie copii ai Domnului. In versetul 19 ni se spune ca orice pom care nu aduce roada este taiat si aruncat afara. Versetul 21 spune cat se poate de clar ca nu oricine Il recunoaste pe Isus ca Domn va intra in Imparatia Cerurilor ci aceia care fac voia lui Dumnezeu.
In versetul 23 iarasi ni se spune ca vor fi alungati chiar si aceia care au facut semne in Numele lui Isus dar care au lucrat faradelegea. Atat de importanta este ascultarea de Domnul.

Un alt aspect interesant care reiese din aceeste versete este acela ca ii recunoastem pe cei care sunt copiii lui Dumnezeu dupa faptele pe care le fac. Fac ei voia Domnului? Se poate ca la suprafata sa para ca da dar important este nu cum arata din afara ci cum sunt pe dinauntru. Sunt oi sau lupi?
Poate o sa-mi spuneti ca este greu sa stii aceste lucruri dar eu cred ca nu este. Daca Domnul Isus ne spune ca dupa aceasta ii putem recunoaste inseamna ca daca ne dam silinta sa vedem avem cum sa vedem ce fel de oameni sunt dupa modul lor de comportare.

In ceea ce ii priveste pe cei care fac semne si minuni, tendinta generala este de a-i crede sfinti. Acestia sigur sunt copiii lui Dumnezeu. Nu se poate altfel. Dar uite ca Domnul Isus spune altfel. Chiar si acestia trebuie sa fie verificati dupa roadele pe care le aduc. Semnele in sine nu sunt o dovada a unei vieti traite dupa placul Domnului. Daca ma gandesc bine, semnele si minunile despre care vorbeste Domnul aici ar trebui sa fie semnele celor ce cred in El conform Marcu 16:17-18:
17. Iata semnele cari vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune manile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.”
Deci acestea ar trebui sa fie niste lucruri normale ale vietii de credinta.

Am stat si m-am gandit cum e posibil ca cineva care-L recunoaste pe Isus ca Domn si care a primit darurile Duhului Sfant totusi sa fie aruncat afara ca lucrator al faradelegii. Explicatia am gasit-o in 1 Corinteni.
In 1 Corinteni 12 suntem asigurati ca darurile pe care le avem daca spunem ca Isus este Domn sunt autentice si sunt darurile Duhului Sfant. Acestea ne sunt date pentru folosul altora. Suntem chiar indemnati sa umblam dupa darurile cele mai bune.
Dar, ceea ce face diferenta este descris in 1 Corinteni 13:

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n’as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n’as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n’as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,
7. acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10. dar cand va veni ce este desavarsit, acest “an parte” se va sfarsi.

Acum va rog sa faceti legatura cu primul verset cu care a inceput acest articol:
Matei 7:12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.

DRAGOSTEA ESTE CHEIA IAR DACA AI PIERDUT DRAGOSTEA NU MAI ESTI NIMIC. Poate ca nu ti se vor lua darurile primite dar fara dragostea de Dumnezeu si de oameni nu mai esti nimic si vei fi aruncat afara.

Matei 22
35. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-l ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare:
36. “Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”
37. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.”
38. “Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii.”

Trebuie sa ne chinuim sa intram pe poarta cea stramta, iar pentru cei ce am intrat este esential sa ramanem pe calea ingusta. Trebuie sa nu ne pierdem cu nici un chip dragostea si sa stam langa Domnul nostru. Pentru aceasta vom avea de dat o lupta crancena, pentru toata viata, cu firea, lumea si demonii care nu vor inceta sa faca orice pentru a ne abate de pe cale.