Mantuirea pe intelesul tuturor

Multa vreme am incercat sa aflu cum se capata mantuirea si ce inseamna ea. Am citit toate explicatiile, din toate denominatiunile mai cunoscute si tot nu am ajuns la o idee clara de la inceput pana la sfarsit. Atunci am decis ca numai Biblia poate oferi raspunsul. Si aici l-am si gasit. De la un capat pana la celalalt.
Iata ce am descoperit in Biblie:

Dumnezeu a creeat lumea si primii oameni.
Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s’o lucreze si s’o pazeasca.
6. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.”

Dumnezeu le-a lasat primilor oameni liberul arbitru. Ei puteau alege sa-L asculte sau nu pe Dumnezeu. Dumnezeu a vrut niste fiinte care sa-L iubeasca din proprie initiativa, nu constransi. Adam si Eva trebuiau sa-L asculte pe Dumnezeu pentru ca Il cunosteau si stiau ca le vrea binele.
Ce s-a intamplat? Satana, care era un inger cazut, un inger care a reusit sa atraga de partea lui o treime din ingeri si care uraste lucrarea lui Dumnezeu, a venit sa ii atraga de partea lui pe oameni. Modul de actiune insa este cu totul altul decat cel al lui Dumnezeu.
Dumnezeu le-a spus oamenilor adevarul si le-a explicat ce se intampla daca nu Il asculta. Satana in schimb a venit si i-a pacalit pe oameni, i-a mintit, pentru a-i atrage de partea lui. El a spus ca Dumnezeu minte si ca nu vor muri daca mananca din pom. Mai mult de atat, Il acuza pe Dumnezeu ca le ascunde oamenilor realitatea si ca le interzice sa manance din pom ca sa nu devina si oamenii ca El.
De ce era atat de important de cine asculta omul? Pentru ca acela de care asculti este stapanul tau. Cand oamenii au ascultat de sarpe, Satan a devenit stapanul lor in locul lui Dumnezeu. Deci primii oameni au ales sa nu Il creada pe Dumnezeu si sa asculte de Satan si astfel acesta sa ii aiba in stapanire.

Genesa (Facerea) 3
1. Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe cari le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”
2. Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.”
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
4. Atunci sarpele a zis femeii: “Hotarat, ca nu veti muri:
5. dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”.
6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: “Unde esti?”
10. El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentruca eram gol, si m’am ascuns.”
11. Si Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?”
12. Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.”
13. Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut?” Femeia a raspuns: “Sarpele m’a amagit, si am mancat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: “Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.
15. Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”
16. Femeii i-a zis: “Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”
17. Omului i-a zis: “Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el,” blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;
18. spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp.
19. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci panea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impedecam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci.”
23. Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.

Prin neascultarea de Dumnezeu si ascultarea de Satan, primii oameni au trecut de sub ascultarea de Dumnezeu sub ascultarea de Satan. In acel moment, Dumnezeu i-a pedepsit cu moartea asa cum le spusese de la inceput ca va face. Oare ce s-ar fi intamplat daca oamenii, niste fiinte care au cazut si s-au pus in slujba lui Satan si care aveau puterea sa se inmulteasca ar fi capatat viata vesnica?!! Satan asta urmarea…
In momentul in care nu au ascultat, oamenii au devenit robi ai pacatului. Aceasta inseamna ca omul nu poate sa faca fapte bune sau sa Il caute si sa Il iubeasca pe Dumnezeu din proprie initiativa. Din momentul caderii, oamenii care s-au nascut de-a lungul timpului au mostenit firea primilor oameni, firea pacatoasa.
La un moment dat Dumnezeu le-a dat oamenilor, mai bine zis poporului ales de El pentru a-si indepini planul de mantuire, evreii, Legea.
Prin Lege a fost facuta cunoscuta oamenilor neprihanirea lui Dumnezeu, le-a fost aratat oamenilor cum ar trebui ei sa fie ca sa fie copatibili cu Dumnezeu.
Dar nici un om nu poate sa se comporte asa cum spune Legea pentru ca toti oamenii, fara nici o exceptie, sunt pacatosi pentru ca au mostenit firea care ii indeamna la pacat.
In acest caz mai exista cale de scapare pentru oameni? Slava Domnului ca da. Calea de scapare(mantuire) este Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu. Cum vine asta?
Asa cum pacatul a intrat in lume prin alegerea unui singur om, tot asa, prin alegerea unui singur om omenirea poate sa fie salvata. Pentru aceasta ar trebui ca un om sa aleaga sa moara pentru pacatele tuturor oamenilor astfel incat acel om sa plateasca pentru pacate celorlalti. Un astfel de om nu are cum sa existe pentru ca oamenii sunt pacatosi, sunt rai. Atunci singura solutie de a salva oamenii a fost aceea in care Fiul lui Dumnezeu de buna voie s-a intrupat si a ales sa moara pentru pacatele oamenilor astfel incat sa existe o cale pentru mantuirea acestora.
Principiul liberului arbitru functioneaza in continuare pentru fiecare om in parte asa ca fiecare poate sa aleaga daca vrea mantuirea sau nu. Nimeni nu este constrans.
Dupa ce si-a dat viata pentru pacatele oamenilor, Isus a fost inviat dintre cei morti si s-a intors la Dumnezeu. Datorita jertfei Lui, oamenii care cred in El si Il accepta ca Domn al lor, vor primi de la Isus botezul cu Duhul Sfant. Datorita Duhului Sfant omul poate sa scape de pacat. Prin primirea Duhului Sfant omul se naste din nou, devine o alta faptura. Firea veche, cea aplecata spre pacat ramane dar omul are posibilitatea sa asculte de Duhul Sfant si sa faca ceea ce Acesta ii spune si astfel firea pacatoasa poate fi infranta.

Domnul Isus a spus:
Matei 5
17. Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.

Deci Domnul Isus nu a venit ca sa dea o alta lege ci ca sa ii ajute pe oameni sa implineasca legea lui Dumnezeu. Cum se poate face asta? Prin credinta in Isus, alegem sa devenim ucenicii Lui, ne botezam in apa si apoi primim de la Domnul Isus botezul cu Duhul Sfant.
Duhul Sfant, daca ascultam de El, ne naste din nou si ne ajuta sa facem tot ceea ce ne-a poruncit Isus.
Dumnezeu nu se schimba si El este sfant. De aceea omul pacatos nu poate sa Il vada pe Dumnezeu. Dar acum, prin Duhul, putem fi nascuti din nou si sfintiti astfel incat sa putem sta in prezenta lui Dumnezeu. Pentru aceasta insa fiecare om in parte trebuie sa faca o alegere, sa-L accepte pe Isus ca Domn si sa traiasca prin credinta. Fiecare om in parte trebuie sa lase Duhul Sfant sa-si faca in el lucrarea prin care este transformat.

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.
11. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.
12. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.
13. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
14. Caci toti ceice sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Si voi n’ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava! adica: Tata!”
16. Insus Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca santem copii ai lui Dumnezeu.