Credinta

• Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat si a zis celor ce veneau dupa El: “Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare. (Mat.8:10)
• Apoi a zis sutasului: “Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela. (Mat.8:13)
• Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: “Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!” (Mat.9:2)
• Isus S-a intors, a vazut-o si i-a zis: “Indrazneste, fiica! Credinta ta te-a tamaduit.” Si s-a tamaduit femeia chiar in ceasul acela. (Mat.9:22)
• Atunci S-a atins de ochii lor si a zis: “Faca-vi-se dupa credintavoastra!” (Mat.9:29)
• Atunci Isus i-a zis: “O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar in ceasul acela. (Mat.15:28)
• “Din pricina putinei voastre credinte”, le-a zis Isus. “Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: “Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta. (Mat.17:20)
• Drept raspuns, Isus le-a zis: “Adevarat va spun ca, daca veti aveacredinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia: “Ridica-te de aici si arunca-te in mare”, se va face. (Mat.21:21)
• Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.” (Mat.21:22)
• Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta; si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. (Mat.23:15)
• Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: “Fiule, pacatele iti sunt iertate!” (Marc.2:5)
• Apoi le-a zis: “Pentru ce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveticredinta?” (Marc.4:40)
• Dar Isus i-a zis: “Fiica, credinta ta te-a mantuit; du-te in pace si fii tamaduita de boala ta.” (Marc.5:34)
• Si Isus i-a zis: “Du-te, credinta ta te-a mantuit.” Indata orbul si-a capatat vederea si a mers pe drum dupa Isus. (Marc.10:52)
• Isus a luat cuvantul si le-a zis: “Aveti credinta in Dumnezeu! (Marc.11:22)
• Cand le-a vazut credinta, Isus a zis: “Omule, pacatele iti sunt iertate!” (Luc.5:20)
• Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul care mergea dupa El si a zis: “Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare.” (Luc.7:9)
• Dar Isus a zis femeii: “Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace.” (Luc.7:50)
• Apoi a zis ucenicilor Sai: “Unde va este credinta?” Plini de spaima si de mirare, ei au zis unii catre altii: “Cine este Acesta de porunceste chiar si vanturilor si apei, si-L asculta?” (Luc.8:25)
• Isus i-a zis: “Indrazneste, fiica; credinta ta te-a mantuit, du-te in pace.” (Luc.8:48)
• Apostolii au zis Domnului: “Mareste-ne credinta!” (Luc.17:5)
• Si Domnul a zis: “Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice dudului acestuia: “Dezradacineaza-te si sadeste-te in mare”, si v-ar asculta. (Luc.17:6)
• Apoi i-a zis: “Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit.” (Luc.17:19)
• Va spun ca le va face dreptate in curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” (Luc.18:8)
• Si Isus i-a zis: “Capata-ti vederea. Credinta ta te-a mantuit.” (Luc.18:42)
• Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si, dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai.” (Luc.22:32)
• Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveticredinta in Mine. (Ioan.14:1)
• Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii. (Fapt.3:16)
• Vorbirea aceasta a placut intregii adunari. Au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duhul Sfant, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena si pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. (Fapt.6:5)
• Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta. (Fapt.6:7)
• Caci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfant si de credinta. Si destul de mult norod s-a adaugat la Domnul. (Fapt.11:24)
• Dar Elima, vrajitorul – caci asa se talcuieste numele lui – le statea impotriva si cauta sa abata pe dregator de la credinta. (Fapt.13:8)
• El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el si, fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit, (Fapt.14:9)
• intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri. (Fapt.14:22)
• N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatat inimile prin credinta. (Fapt.15:9)
• Bisericile se intareau in credinta si sporeau la numar din zi in zi. (Fapt.16:5)
• si sa vestesc iudeilor si grecilor pocainta fata de Dumnezeu sicredinta in Domnul nostru Isus Hristos. (Fapt.20:21)
• Dupa cateva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeica; a chemat pe Pavel si l-a ascultat despre credinta in Hristos Isus. (Fapt.24:24)
• ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intuneric la lumina, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti.” (Fapt.26:18)
• Mai intai multumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toti, caci credinta voastra este vestita in toata lumea. (Rom.1:8)
• sau mai degraba, ca sa ne imbarbatam laolalta in mijlocul vostru, prin credinta pe care o avem impreuna, si voi si eu. (Rom.1:12)
• deoarece in ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: “Cel neprihanit va trai prin credinta.” (Rom.1:17)
• si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. (Rom.3:22)
• Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; (Rom.3:25)
• Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. (Rom.3:28)
• deoarece Dumnezeu este Unul singur, si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. (Rom.3:30)
• Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea. (Rom.3:31)
• pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire. (Rom.4:5)
• Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta ”i-a fost socotita ca neprihanire.” (Rom.4:9)
• Apoi a primit ca semn taierea imprejur, ca o pecete a acelei neprihaniri pe care o capatase prin credinta, cand era netaiat imprejur. Si aceasta, pentru ca sa fie tatal tuturor celor care cred, macar ca nu sunt taiati imprejur; ca, adica, sa li se socoteasca si lor neprihanirea aceasta; (Rom.4:11)
• In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri care se capata prin credinta. (Rom.4:13)
• Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita; (Rom.4:14)
• De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor, (Rom.4:16)
• Si, fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau care era imbatranit – avea aproape o suta de ani – nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. (Rom.4:19)
• El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, (Rom.4:20)
• De aceea credinta aceasta “i-a fost socotita ca neprihanire.” (Rom.4:22)
• Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. (Rom.5:1)
• Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. (Rom.5:2)
• Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau dupa neprihanire, au capatat neprihanirea, si anume, neprihanirea care se capata princredinta; (Rom.9:30)
• Pentru ce? Pentru ca Israel n-a cautat-o prin credinta, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire, (Rom.9:32)
• Pe cand iata cum vorbeste neprihanirea pe care o da credinta: “Sa nu zici in inima ta: “Cine se va sui in cer?” (Sa coboare adica pe Hristos din cer.) (Rom.10:6)
• Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire, (Rom.10:10)
• Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. (Rom.10:17)
• Adevarat: au fost taiate din pricina necredintei lor, si tu stai in picioare prin credinta: nu te ingamfa, dar, ci teme-te! (Rom.11:20)
• Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. (Rom.12:3)
• Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. (Rom.14:1)
• Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea pe care o da credinta, pentru ca, prin puterea Duhului Sfant, sa fiti tari in nadejde! (Rom.15:13)
• dar a fost aratata acum prin scrierile prorocilor si, prin porunca Dumnezeului celui Vesnic, a fost adusa la cunostinta tuturor neamurilor, ca sa asculte de credinta - (Rom.16:26)
• pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. (1Cor.2:5)
• altuia, credinta, prin acelasi Duh; altuia, darul tamaduirilor, prin acelasi Duh; (1Cor.12:9)
• Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. (1Cor.13:2)
• Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1Cor.13:13)
• Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. (1Cor.15:14)
• Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, (1Cor.15:17)
• Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va! (1Cor.16:13)
• Nu doar ca am avea stapanire peste credinta voastra, dar vrem sa lucram si noi impreuna la bucuria voastra; caci stati tari in credinta. (2Cor.1:24)
• Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: “Am crezut, de aceea am vorbit!”, si noi credem, si de aceea vorbim. (2Cor.4:13)
• pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. – (2Cor.5:7)
• Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in Cuvant, in cunostinta, in orice ravna si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere. (2Cor.8:7)
• Nu ne laudam peste masura noastra, adica, nu ne laudam cu ostenelile altuia; ci avem nadejdea ca, daca credinta voastra creste, va creste si campul nostru de lucru intre voi, nespus de mult, dupa masura noastra. (2Cor.10:15)
• Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati. (2Cor.13:5)
• Ele auzeau doar spunandu-se: “Cel ce ne prigonea odinioara acum propovaduieste credinta pe care cauta s-o nimiceasca odinioara.” (Gal.1:23)
• Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. (Gal.2:16)
• Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. (Gal.2:20)
• Tot asa si “Avraam a crezut pe Dumnezeu, si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire.” (Gal.3:6)
• Intelegeti si voi, dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta. (Gal.3:7)
• Scriptura, de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna: “Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine.” (Gal.3:8)
• Asa ca cei ce se bizuie pe credinta sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios. (Gal.3:9)
• Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci “cel neprihanit prin credinta va trai.” (Gal.3:11)
• Insa Legea nu se intemeiaza pe credinta; ci ea zice: “Cine va face aceste lucruri va trai prin ele.” (Gal.3:12)
• pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus, asa ca, prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit. (Gal.3:14)
• Dar Scriptura a inchis totul sub pacat, pentru ca fagaduinta sa fie data celor ce cred prin credinta in Isus Hristos. (Gal.3:22)
• Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentrucredinta care trebuia sa fie descoperita. (Gal.3:23)
• Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. (Gal.3:24)
• Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta. (Gal.3:25)
• Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. (Gal.3:26)
• Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. (Gal.5:5)
• Caci, in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste. (Gal.5:6)
• Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor incredinta. (Gal.6:10)
• De aceea si eu, de cand am auzit despre credinta in Domnul Isus care este in voi si despre dragostea voastra pentru toti sfintii, (Efes.1:15)
• Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efes.2:8)
• In El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere. (Efes.3:12)
• asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, (Efes.3:17)
• Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. (Efes.4:5)
• Pace, fratilor, si dragoste impreuna cu credinta din partea lui Dumnezeu Tatal si din partea Domnului Isus Hristos! (Efes.6:23)
• Numai, purtati-va intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie ca voi veni sa va vad, fie ca voi ramane departe de voi, sa aud despre voi ca ramaneti tari in acelasi duh si ca luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei, (Filip.1:27)
• si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. (Filip.3:9)
• si am auzit despre credinta voastra in Hristos Isus si despre dragostea pe care o aveti fata de toti sfintii, (Col.1:4)
• negresit, daca ramaneti si mai departe intemeiati si neclintiti incredinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer si al carei slujitor am fost facut eu, Pavel. (Col.1:23)
• fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu. (Col.2:7)
• fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu care L-a inviat din morti. (Col.2:12)
• In adevar, nu numai ca de la voi Cuvantul Domnului a rasunat prin Macedonia si Ahaia, dar vestea despre credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit pretutindeni, asa ca n-avem nevoie sa mai vorbim de ea. (1Tes.1:8)
• si v-am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu in Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va imbarbateze incredinta voastra, (1Tes.3:2)
• Astfel, in nerabdarea mea, am trimis sa-mi aduca stiri desprecredinta voastra, de teama ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul, si osteneala noastra sa fi fost degeaba. (1Tes.3:5)
• Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi si ne-a adus vesti bune despre credinta si dragostea voastra, ca totdeauna pastrati o placuta aducere aminte despre noi si ca doriti sa ne vedeti, cum dorim si noi sa va vedem pe voi. (1Tes.3:6)
• De aceea, fratilor, in toate stramtorarile si necazurile noastre am fost mangaiati cu privire la voi, prin credinta voastra. (1Tes.3:7)
• Trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult. (2Tes.1:3)
• De aceea ne laudam cu voi in bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra in toate prigonirile si necazurile pe care le suferiti. (2Tes.1:4)
• De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate si orice lucrare izvorata dincredinta, (2Tes.1:11)
• Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, (2Tes.2:3)
• Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. (2Tes.2:13)
• si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai; caci nu toti au credinta. (2Tes.3:2)
• catre Timotei, adevaratul meu copil in credinta: har, indurare si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Hristos Isus, Domnul nostru! (1Tim.1:2)
• si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta, asa fac si acum. (1Tim.1:4)
• Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta. (1Tim.1:5)
• Si harul Domnului nostru s-a inmultit peste masura de mult impreuna cu credinta si cu dragostea care este in Hristos Isus. (1Tim.1:14)
• si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta. (1Tim.1:19)
• si propovaduitorul si apostolul Lui am fost pus eu – spun adevarul in Hristos, nu mint – ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul. (1Tim.2:7)
• Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruie cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie. (1Tim.2:15)
• Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus. (1Tim.3:13)
• Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, (1Tim.4:1)
• Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie. (1Tim.4:12)
• Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios. (1Tim.5:8)
• si se fac vinovate de faptul ca isi calca credinta dintai. (1Tim.5:12)
• Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri. (1Tim.6:10)
• Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. (1Tim.6:11)
• pe care au marturisit-o unii, si au ratacit cu privire la credinta. Harul sa fie cu voi! Amin. (1Tim.6:21)
• Imi aduc aminte de credinta ta neprefacuta, care s-a salasluit intai in bunica ta Lois si in mama ta, Eunice, si sunt incredintat ca si in tine. (2Tim.1:5)
• Dreptarul invataturilor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este in Hristos Isus. (2Tim.1:13)
• care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarnacredinta unora. (2Tim.2:18)
• Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata. (2Tim.2:22)
• Dupa cum Iane si Iambre s-au impotrivit lui Moise, tot asa si oamenii acestia se impotrivesc adevarului, ca unii care sunt stricati la minte si osanditi in ce priveste credinta. (2Tim.3:8)
• Tu insa ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, (2Tim.3:10)
• din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. (2Tim.3:15)
• M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazitcredinta. (2Tim.4:7)
• Pavel, rob al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cucredinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului care este potrivit cu evlavia, (Tit.1:1)
• catre Tit, adevaratul meu copil in credinta noastra a amandurora: Har si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Isus Hristos, Mantuitorul nostru! (Tit.1:4)
• Marturia aceasta este adevarata. De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta (Tit.1:13)
• Spune ca cei batrani trebuie sa fie treji, vrednici de cinste, cumpatati, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare. (Tit.2:2)
• Toti cei ce sunt cu mine iti trimit sanatate. Spune sanatate celor ce ne iubesc in credinta. Harul sa fie cu voi cu toti! Amin. (Tit.3:15)
• pentru ca am auzit despre credinta pe care o ai in Domnul Isus si dragostea fata de toti sfintii. (Filim.1:5)
• Il rog ca aceasta partasie a ta la credinta sa se arate prin fapte, care sa dea la iveala tot binele ce se face intre noi in Hristos. (Filim.1:6)
• Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor Cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasitcredinta la cei ce l-au auzit. (Evr.4:2)
• asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, princredinta si rabdare, mostenesc fagaduintele. (Evr.6:12)
• sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. (Evr.10:22)
• Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar, daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el.” (Evr.10:38)
• Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului. (Evr.10:39)
• Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)
• Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (Evr.11:3)
• Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. (Evr.11:4)
• Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. (Evr.11:5)
• Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. (Evr.11:6)
• Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. (Evr.11:7)
• Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. (Evr.11:8)
• Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna-mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. (Evr.11:9)
• Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. (Evr.11:11)
• In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant. (Evr.11:13)
• Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! (Evr.11:17)
• Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvantare care avea in vedere lucrurile viitoare. (Evr.11:20)
• Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si “s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau.” (Evr.11:21)
• Prin credinta a pomenit Iosif, cand i s-a apropiat sfarsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt si a dat porunci cu privire la oasele sale. (Evr.11:22)
• Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului. (Evr.11:23)
• Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui faraon, (Evr.11:24)
• Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut. (Evr.11:27)
• Prin credinta a praznuit el Pastile si a facut stropirea sangelui, pentru ca nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei. (Evr.11:28)
• Prin credinta au trecut ei Marea Rosie ca pe uscat, pe cand egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi. (Evr.11:29)
• Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului, dupa ce au fost ocolite sapte zile. (Evr.11:30)
• Prin credinta n-a pierit curva Rahav impreuna cu cei razvratiti, pentru ca gazduise iscoadele cu bunavointa. (Evr.11:31)
• Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor, (Evr.11:33)
• Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit; (Evr.11:39)
• Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! (Evr.13:7)
• Dar s-o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo. (Iac.1:6)
• Fratii mei, sa nu tineti credinta Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cautand la fata omului. (Iac.2:1)
• Ascultati, preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt saraci in ochii lumii acesteia, ca sa-i faca bogati in credinta si mostenitori ai Imparatiei pe care a fagaduit-o celor ce-L iubesc? (Iac.2:5)
• Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca? (Iac.2:14)
• Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi. (Iac.2:17)
• Dar va zice cineva: “Tu ai credinta, si eu am faptele. Arata-micredinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.” (Iac.2:18)
• Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Iac.2:20)
• Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si, prin fapte, credintaa ajuns desavarsita. (Iac.2:22)
• Vedeti, dar, ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta. (Iac.2:24)
• Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta. (Iac.2:26)
• Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosi; si, daca a facut pacate, ii vor fi iertate. (Iac.5:15)
• Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! (1Pet.1:5)
• care prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu care L-a inviat din morti si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu. (1Pet.1:21)
• Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi. (1Pet.5:9)
• Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos: (2Pet.1:1)
• De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; (2Pet.1:5)
• pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruie lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra. (1Ioan.5:4)
• Preaiubitilor, pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna. (Iuda.1:3)
• Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant, (Iuda.1:20)
• “Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acelea cand Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana. (Apoc.2:13)
• “Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta, rabdarea ta si faptele tale de pe urma, ca sunt mai multe decat cele dintai. (Apoc.2:19)
• Cine duce pe altii in robie va merge si el in robie. Cine ucide cu sabia trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor. (Apoc.13:10)
• Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu sicredinta lui Isus.” (Apoc.14:12)