Diferentele doctrinare si invatatorii

Efeseni 4
11. Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si invatatori,
12. pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos;
14. ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire;
15. ci, credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Ce slujbe a dat Domnul crestinilor? Unii sunt apostoli, altii sunt proroci, altii evanghelisti, altii pastori si altii invatatori. Pentru ce sunt aceste slujbe? Va rog sa cititi cu mare atentie motivele:
- pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos;
- ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire;
- sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

1 Corinteni 12
28. Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invatatori; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor si vorbirii in felurite limbi.
29. Oare toti sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni?
30. Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc?

Fiecare crestin are o chemare si cel putin un dar al Duhului Sfant. Neintelegerea faptului ca fiecare trebuie sa ramana in chemarea primita si ca trebuie sa opereze cu darurile primite a dus la ceea ce vedem astazi. Daca un madular al lui Hristos are un dar de vindecare sau de prorocie nu inseamna ca este si invatator.

Am sa dau cateva exemple pentru o mai buna intelegere a ceea ce vreau sa spun:
- sunt crestini care au primit darul prorociei. Faptul ca au primit acest dar si ca pot spune ceea ce zice Domnul ii face pe oameni sa se gandeasca ca tot ceea ce cred acesti proroci vis-a-vis de ceea ce scrie in Biblie este adevarul. Proorocii, in loc sa transmita oamenilor doar ceea ce le spune Dumnezeu incep sa se creada invatatori si sa ii invete pe frati ceea ce cred ei. Asta este greseala prorocului. Greseala fratilor este aceea ca ei isi imagineaza ca daca un om are darul prorociei atunci trebuie sa cunoasca tot ce este de cunoscut despre Dumnezeu si cuvantul Sau si iau de bun tot ceea ce crede acest om.
- sunt crestini care opereaza foarte puternic cu darul vindecarilor. Cei care vad aceste semne si vindecari isi imagineaza ca cel ce are acest dar trebuie sa cunoasca totul despre Dumnezeu si cuvantul Sau si atunci considera ca fiind adevarat tot ceea ce spun acesti oameni.

Concluzia:
- un crestin trebuie sa aiba mare grija sa opereze doar cu darurile primite si sa ramana in lucrarea in acre a fost chemat de Dumnezeu
- un crestin nu trebuie sa considere ca fiind adevarata orice invatatura chiar daca ea este venita din partea unui om al lui Dumnezeu dar care nu are chemarea de a fi invatator ci o cu totul alta chemare.

Exista si cazul acelor crestini care nu au nici un dar al Duhului Sfant si ca sa se amageasca pe ei insisi isi inchipuie ca au un dar de cunostinta si atunci considera ca pot sa fie invatatori.

2 Petru 2
1. In norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare naprasnica.

 

Confirmarea cuvantului lui Dumnezeu

Cuvantul lui Dumnezeu a fost insotit de semne si minuni. Vedem acest lucru la Domnul Isus, la apostoli si la ucenicii Domnului.
Apostolul Pavel a adus ca dovada semnele si minunile pa care le facea pentru a combate falsii apostoli.
Iata-ne in ziua de azi cand exista nenumarate denominatiuni si cand exista doua tabere diferite: cei ce nu mai cred in darurile Duhului Sfant si semne si minuni si cei care cred in ele si le vad. Pe cine ar trebui sa credem? Daca ne luam dupa exemplele din Noul Testament ar trebui sa ii credem pe cei care predica cuvantul lui Dumnezeu si care sunt urmati de semne si minuni in Numele Domnului Isus.

Ioan 5
36. Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile pe care Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.

Ioan 10
25. “V-am spus”, le-a raspuns Isus, “si nu credeti. Lucrarile pe care le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine.
………
37. Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti.
38. Dar daca le fac, chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in Mine, si Eu sunt in Tatal.”

Marcu 2
1. Dupa cateva zile, Isus S-a intors in Capernaum. S-a auzit ca este in casa
2. si s-au adunat indata asa de multi, ca nu putea sa-i mai incapa locul dinaintea usii. El le vestea Cuvantul.
3. Au venit la El niste oameni care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi.
4. Fiindca nu puteau sa ajunga pana la El, din pricina norodului, au desfacut acoperisul casei unde era Isus si, dupa ce l-au spart, au coborat pe acolo patul in care zacea slabanogul.
5. Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: “Fiule, pacatele iti sunt iertate!”
6. Unii din carturari, care erau de fata, se gandeau in inimile lor:
7. “Cum vorbeste Omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu?”
8. Indata, Isus a cunoscut, prin duhul Sau, ca ei gandeau astfel in ei si le-a zis: “Pentru ce aveti astfel de ganduri in inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slabanogului: “Pacatele iti sunt iertate”, ori a zice: “Scoala-te, ridica-ti patul si umbla”?
10. Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,
11. “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa.”
12. Si indata, slabanogul s-a sculat, si-a ridicat patul si a iesit afara in fata tuturor; asa ca toti au ramas uimiti si slaveau pe Dumnezeu si ziceau: “Niciodata n-am vazut asa ceva!”

Marcu 16
15. Apoi le-a zis: “Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.
17. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.”
19. Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei si intarea Cuvantul prin semnele care-l insoteau. Amin.

Faptele Apostolilor 4
23. Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii.
24. Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: “Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele!
25. Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: “Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte?
26. Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau.”
27. In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel,
28. ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.
29. Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala
30. si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus.”
31. Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala.

Faptele Apostolilor 5
12. Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon
13. si niciunul din ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei; dar norodul ii lauda in gura mare.
14. Numarul celor ce credeau in Domnul, barbati si femei, se marea tot mai mult;
15. pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei.
16. Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau.

Faptele Apostolilor 6
8. Stefan era plin de har si de putere si facea minuni si semne mari in norod.

Faptele Apostolilor 8
1. Saul se invoise la uciderea lui Stefan. In ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin partile Iudeii si ale Samariei.
2. Niste oameni tematori de Dumnezeu au ingropat pe Stefan si l-au jelit cu mare tanguire.
3. Saul, de partea lui, facea prapad in biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei si-i arunca in temnita.
4. Cei ce se imprastiasera mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul.
5. Filip s-a coborat in cetatea Samariei si le-a propovaduit pe Hristos.
6. Noroadele luau aminte cu un gand la cele spuse de Filip, cand au auzit si au vazut semnele pe care le facea.
7. Caci din multi indraciti ieseau duhuri necurate si scoteau mari tipete; multi slabanogi si schiopi erau tamaduiti.

1 Corinteni 2
1. Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita.
2. Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignit.
3. Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.
4. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,
5. pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 4
18. Unii s-au ingamfat si si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi.
19. Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat.
20. Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere.

2 Corinteni 12
12. Semnele unui apostol le-ati avut printre voi in toata rabdarea, prin semne, puteri si minuni care au fost facute intre voi.

Evrei 2
1. De aceea, cu atat mai mult, trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele.
2. Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire,
3. cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o,
4. in timp ce Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa!

 

Iosif Ton – Clarificari

Iosif Țon
Clarificări

În urma anunțului meu că m-am asociat cu Mișcarea Străjerilor și a anunțului că sunt ”baptist carismatic”, s-a pornit o furtună de interpretări și de comentarii pe care nu intenționez să le comentez; în special nu doresc să calific eu ”spiritul” dezbaterii și nici limbajul folosit de unii dintre pastorii și teologii baptiști. Semnalez doar faptul că nebaptiștii se întreabă stupefiați: Ce au baptiștii de se sfâșie între ei în felul acesta?
În loc să mă angajez în a da replici, sau în a răspunde celor care s-au grăbit să mă desființeze într-un fel sau altul, voi căuta să-mi clarific poziția de baptist carismatic, în special pentru cei care mă iubesc și care de-a lungul anilor s-au hrănit cu predicile și cu cărțile mele și cărora li s-a creat în mod intenționat impresia că i-am trădat printr-o schimbare radicală de direcție.
Cuvântul ”carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuția lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:
”În ce privește darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraților, să fiți în necunoștință.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau ”darurile duhovnicești”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i ușura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmațiile esențiale ale lui Pavel despre aceste ”daruri”, sau ”harisme”, sau ”carisme.”
”Și fiecăruia i se dă arătarea (manifestarea) Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaștere, datorită aceluiași Duh: altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul vindecărilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni, altuia proorocia; altuia deosebirea duhurilor, altuia felurite limbi; și altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh; care dă fiecăruia în parte, cum voiește.” (1 Corinteni 12:7-11) Apoi, Pavel face câteva explicații:
”Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor și al vorbirii în felurite limbi.
”Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul vindecărilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” (12: 28-30).
După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13), în capitolul 14, apostolul discută pe larg două dintre aceste daruri: proorocia și vorbirea în limbi. Iată cum începe el această discuție:
”Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești (harismata), dar mai ales să proorociți. Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege și cu duhul el spune taine. Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângăiere. Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine proorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să proorociți” (14:1-5).
După o serie lungă de explicații și reglementări de aplicare a acestor daruri în Biserică, Pavel concluzionează:
”Astfel, deci, fraților, râvniți (aspirați) după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială” (14:39-40).
Problema din epoca modernă este creată de cei care au decis că o bună parte dintre darurile listate de Pavel au încetat să mai fie date îndată după terminarea scrierii Noului Testament.
Trebuie să spunem răspicat că nu există nici o indicație în textul Noului Testament că Duhul Sfânt nu mai dă aceste daruri de atunci încoace. Dimpotrivă, vom vedea care sunt argumentele din textul Noului Testament că aceste daruri nu s-a intenționat să fie date numai primei generații de creștini, apoi ele să înceteze, ci dimpotrivă.
Apostolul Pavel nu dă să se înțeleagă în nici un fel că aceste daruri vor înceta în cursul istoriei creștinismului. Singura lui preocupare este să reglementeze forma lor de manifestare!
Acum, după ce în secolul al 20-lea au apărut o enormă mulțime de creștini care cred că Duhul Sfânt dă și astăzi toate aceste daruri și care au căpătat numele de ”carismatici”, problema rămâne exact cea pe care a observat-o apostolul Pavel: nevoia de definire a formei de manifestare a acestor daruri. Să clarificăm deci: toți carismaticii cred că Duhul Sfânt împarte și astăzi toate darurile listate de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Ei se împart în diferite grupări, biserici și chiar culte, prin forma de manifestare a acestor daruri.
Trebuie să mai semnalăm un fenomen cu totul remarcabil. Cei ce acceptă să vină în mișcarea carismatică, adică să nu mai pună bariere Duhului Sfânt, să nu-L mai limiteze spunându-I ei ce daruri să dea și ce să nu dea, trăiesc o mare descătușare, o mare eliberare și o mare bucurie care se manifestă prin exuberanță, prin ridicarea mâinilor în adorare, și prin alte manifestări care pe cei înțepeniți în răceala clasică îi deranjează. Cei ”treziți” la realitatea puterii transformatoare a Duhului Sfânt și la realitatea acțiunilor Lui dumnezeiești, manifestate prin harismata, prin darurile spirituale miraculoase, ascultă ce zic psalmiștii:
”Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului. Slujiți Domnului cu bucurie; veniți cu veselie înaintea Lui… Intrați cu laude pe porțile Lui! Intrați cu cântări în curțile Lui!” (Psalmul 100:1-2,4).
”Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri (dansuri), să-L laude cu toba și cu harfa! (Psalmul 149: 1-3)
”Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul în Locașul Lui cel sfânt… Lăudați-L cu sunet de trâmbiță; lăudați-L cu alăuta și harfa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri (dansuri); lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul. Lăudați-L cu chivale zângănitoare. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” (Psalmul 150: 1-6).
Evreii, într-adevăr, și astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu niște cântări exuberante și cu o bucurie debordantă. Unii din mișcarea carismatică au împrumutat de la evrei acest fel de manifestare, pe când unii de la noi au repulsie față de astfel de manifestări de bucurie și preferă să stea înțepeniți în băncile lor și să cânte cântări adormitoare și de foarte multe ori triste.
Acesta este unul dintre multele exemple care ar putea fi date cu privire la forma de manifestare în casa Domnului și în orice adunări ale copiilor lui Dumnezeu. Adăugați la aceasta felul de muzică folosit de unii și de alții. Și altele.
Voi căuta acum să mergem mai în adâncime. Pentru aceasta, ne vom îndrepta acum atenția spre învățăturile Domnului nostru Isus Cristos.
Prin toată învățătura Lui, Domnul Isus ne înfățișează situația din lume ca pe două împărății în conflict. Pe Diavolul, El îl numește ”stăpânitorul lumii acesteia” și pe Sine se înfățișează ca pe cel ce năvălește în casa celui tare ca să-i jefuiască bunurile, adică să-i zmulgă pe oameni de sub stăpânirea lui. Domnul Isus își definește propria moarte ca acțiunea prin care face ”răscumpărare pentru mulți.” Răscumpărarea era acțiunea de cumpărare pentru eliberare a unui sclav. Dar acțiunea Domnului Isus pentru eliberarea oamenilor din sclavia Diavolului nu se limitează nicidecum la cruce, ci începe prin predicarea Împărăției lui Dumnezeu, prin vindecări și prin scoateri de demoni.
Astfel, predicarea Împărăției lui Dumnezeu este sămânța care cade într-o inimă bună, care o înțelege și care o cultivă cu răbdare până aduce rod, care este asemănarea cu Dumnezeu și cu Fiul Său și, deasemenea, multiplicarea (treizeci, șaizeci, o sută). Dar scoaterea demonilor face parte din aceeași luptă dintre cele două împărății. ”Dacă eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28). Deasemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință” și Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ținea legată de optsprezece ani” și că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică și dominația păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă și El începe vindecarea lui prin declarația. ”Îndrăznește, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)
Prin urmare, în lupta Lui împotriva împărăției lui Satan, Domnul Isus face trei lucruri: predică Împărăția lui Dumnezeu (le explică oamenilor ce înseamnă să ieși de sub puterea lui Satan, să intri sub stăpânirea lui Dumnezeu și cum să trăiești ca să rămâi sub această stăpânire), scoate din oameni demonii și le vindecă bolile. Dar acum urmează un fapt de o importanță crucială: Domnul Isus dă exact aceste trei însăcinări și celor 12 apostoli când îi trimite în misiune: ”Pe drum, predicați și ziceți: “Împărăția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10: 6-7), dar mai înainte ni se spune că ”le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să vindece orice fel de boală și orice fel de neputință” (v.1) Aceeași poruncă le-o dă și celor 70 de ucenici când îi trimite și pe ei în misiune: ”În orice cetate veți intra și unde vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte; să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10: 9-10). Aceștia din urmă s-au întors cu mare bucurie zicând: ”Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău”. După ce Domnul le atrage atenția că motivul pentru cea mai mare bucurie este faptul că numele lor este scris în ceruri, Domnul Isus le explică ce a făcut El cu ei: ”Iată că v-am dat putere ca să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și nimeni nu vă va putea vătăma”. Dar mai presus de toate, Domnul Isus le spune că acțiunea lor a fost o biruință cosmică împotriva lui Satan: ”L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!” (Luca 10:17-24).
Prin urmare, Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict, ni se înfățișează pe Sine ca Cel care a pornit războiul împotriva împărăției lui Satan și pentru aducerea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu, prin predicarea Împărăției Lui, prin vindecări și prin scoateri de demoni, dar vedem apoi că El îi trimite pe toți ucenicii care au făcut școala Lui să se angajeze în aceeași luptă, cu aceleași obiective și cu aceeași putere.
Întrebarea crucială pentru noi astăzi este aceasta: Misiunea aceasta dată ucenicilor și autoritatea și puterea date lor s-au limitat la ucenicii din prima generație? Oare ele nu s-au dat și generațiilor de creștini de după apostoli?
Eu cred că S-au dat tuturor ucenicilor lui Isus din toate generațiile care urmau să vină, până la sfârșitul istoriei. Un prim indiciu în acest sens este rugăciunea Domnului Isus la încheierea propriei Sale misiuni:
”Dar acum, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume… Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor” (Ioan 17: 13-20).
Să adăugăm la acestea ceea ce le spune Domnul Isus ucenicilor în seara când li s-a arătat prima dată după înviere:
”Isus le-a zis din nou: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: ”Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute” (Ioan 20: 21-23).
Paralela între modul în care L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume și modul în care îi trimite Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii Săi în lume, cu câteva zile înainte de plecarea Lui la cer, este clară: El îi trimite cu aceleași însărcinări și cu aceeași autoritate și putere care le vine din Duhul Sfânt, exact așa cum și Lui și ucenicilor le vine din Duhul Sfânt! Este evident că această însărcinare dată ucenicilor ne este dată și nouă.
A spune că nu este așa, deoarece, imediat după ce apostolii au terminat de scris Noul Testament, Duhul Sfânt a decis să nu mai dea darurile sau puterile miraculoase credincioșilor, ar însemna că Domnul Isus a început o luptă între Împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, i-a angajat și pe ucenicii Săi în ea, dar apoi a zis:
”Ne oprimn aici. Este prea primejdios să vă dau aceste însărcinări și aceste puteri, deoarece unii abuzează de ele. Mai bine oprim războiul! Mai bine concentrați-vă numai pe rostul morții Mele ca fiind doar ca să vă aduc în cer. Propovăduiți numai credința în moartea Mea ca fiind cheia pentru a veni în cer și nu vă mai implicați în lupta cu demonii, în vindecarea bolnavilor și în alte manifestări ale puterii Duhului Sfânt!”
Studiați cu atenție tot ce am scris mai sus și alte afirmații ale Domnului Isus pe această temă, și veți vedea că ceea ce am scris eu în paragraful de mai sus – ca pe o imaginație – este o foarte bună reprezentare a poziției cesaționiștilor.
Dar, să-i lăsăm pe ei în pace (dacă o au) și să ne uităm la implicațiile faptului că Domnul Isus ne trimite în războiul contra lui Satan și a îngerilor lui.El ne trimite cu aceleași trei obiective pe care le-a avut El Însuși: Să predicăm despre Împărăția lui Dumnezeu, să alungăm demonii și să-i vindecăm pe oameni.
Toată învățătura Domnului Isus a fost despre un singur subiect: Împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toată învățătura Domnului Isus și toate poruncile Lui trebuie să fie în centrul atenției noastre: să le trăim noi înșine și să-i învățăm și pe alții să le trăiască. Să ținem cont de ce ne-a spus El, că numai cei ce au învățăturile Lui și trăiesc după ele vor moșteni Împărăția cerurilor și numai în aceia vin să locuiască și Duhul Sfânt, și Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl (Ioan 14: 15-24 și 15:1-14).
Să ținem deasemenea cont de faptul că poți profeții în Numele lui, poți scoate demoni în Numele lui și poți face alte minuni în Numele lui (vindecări, etc.), dar dacă n-ai trăit după învățătura Lui, adică ai trăit în păcate, în corupție, El îți va spune : ”Niciodată nu v-am cunoscut” (Mat. 7: 21-26).
Dincolo de aceste precizări cu caracter de fundație, trebuie să credem că El ne trimite în lume ca soldați în armata Lui împotriva Diavolului și a demonilor lui și ne înzestrează cu darurile miraculoase ale Duhului Sfânt care ne sunt absolut necesare în această luptă.
Dincolo de acestea urmează întrebarea crucială de astăzi: Ce forme va lua această luptă? În ce fel vom exercita aceste daruri, sau puteri miraculoase? De aici, de la aceste întrebări, urmează uluitoarea varietate pe care o vedem în mișcarea de trezire.
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări într-un alt material pe această temă. Dar subliniem că acestea sunt probleme de forma de manifestare, de care am vorbit mai la început.
Să redefinim situația. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul împotriva împărăției lui Satan după o primă generație și Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe credincioși cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt și aberații și exagerări și greșeli de învățătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Unii fac tocmai lucrul acesta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet și îți atribuie toate aberațiile altor carismatici și toate greșelile lor de doctrină, de învățătură, de mod de viață. Lucrul acesta este o nedreptate și ”nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta!” (1 Corinteni 6:9).

Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Ton

Sursa articolului aici.

 

Darurile Duhului Sfant

Este foare interesant cat de bine sunt explicate de catre Pavel in capitolul 12 din 1 Corinteni darurile Duhului Sfant.

1 Corinteni 12
1. In ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti in necunostinta.
2. Cand erati pagani, stiti ca va duceati la idolii cei muti, dupa cum erati calauziti.
3. De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus sa fie anatema!” Si nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul”, decat prin Duhul Sfant.
4. Sant felurite daruri, dar este acelas Duh;
5. sant felurite slujbe, dar este acelas Domn;
6. sant felurite lucrari, dar este acelas Dumnezeu, care lucreaza totul in toti.
7. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora.
8. De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune; altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluias Duh;
9. altuia credinta, prin acelas Duh; altuia, darul tamaduirilor, prin acelas Duh;
10. altuia, puterea sa faca minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; si altuia, talmacirea limbilor.
11. Dar toate aceste lucruri le face unul si acelas Duh, care da fiecaruia in parte, cum voieste.
12. Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, -tot asa este si Hristos.
13. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr’un singur Duh.
14. Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe.
15. Daca piciorul ar zice: “Fiindca nu sunt mana, nu sunt din trup”, -nu este pentru aceasta din trup?
16. Si daca urechea ar zice: “Fiindca nu sunt ochi, nu sunt din trup” -nu este pentru aceasta din trup?
17. Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Daca totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18. Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El.
19. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul?
20. Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup.
21. Ochiul nu poate zice manii: “N’am trebuinta de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: “N’am trebuinta de voi.”
22. Ba mai mult, madularele trupului, cari par mai slabe, sunt de neaparata trebuinta.
23. Si partile trupului, cari par vrednice de mai putina cinste, le imbracam cu mai multa podoaba. Asa ca partile mai putin frumoase ale trupului nostru capata mai multa frumuseta,
24. pe cand cele frumoase n’au nevoie sa fie impodobite. Dumnezeu a intocmit trupul in asa fel ca sa dea mai multa cinste madularelor lipsite de cinste:
25. pentru ca sa nu fie nici o desbinare in trup: ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele.
26. Si daca sufere un madular, toate madularele sufar impreuna cu el; daca este pretuit un madular, toate madularele se bucura impreuna cu el.
27. Voi santeti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui.
28. Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, invatatori; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor, si vorbirii in felurite limbi.
29. Oare toti sunt apostoli? Toti sunt prooroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni?
30. Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc?
31. Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna.

In versetul 7 spune ca fiecaruia i se da aratarea Duhului. Nu doar unora ci fiecaruia…
Darurile sunt diferite dar fiecare primeste cel putin un dar. Darurile sunt:
- intelepciune;
- cunostinta;
- credinta;
- darul tamaduirilor;
- puterea de a face minuni;
- proorocia;
- deosebirea duhurilor;
- felurite limbi;
- talmacirea limbilor.
Dar oare cine sunt aceia dintre care fiecare primeste un dar? Raspunsul este in versetul 13, cei botezati de un singur Duh.
Darurile acestea sunt foarte importante pentru buna functionare a Bisericii. Pavel ne asemuieste cu madularele unui trup si asa cum fiecare madular isi are rolul sau asa si aceste daruri isi au rolul lor si nu putem spune ca unele sunt mai de folos decat altele. Ele sunt necesare toate. Nu pot sa nu ma gandesc ca asa cum un trup fara un madular sau doua nu functioneaza corect tot asa nici Biserica nu functioneaz corect fara aceste daruri. Ce sa mai zic de modul in care functioneaza Biserica fara nic un dar…
Nu toti au aceleasi daruri si nici nu conteaza prea mult ce dar ai ci conteaza daca ai sau nu.
Oricum, este de retinut indemnul Apostolului Pavel din versetul 31: Umblati dar dupa darurile cele mai bune.

 

Vorbirea in limbi

Exista o mare impotrivire vorbirii in limbi si o frica fata de acest fenomen asa cum exista si oameni care isi doresc cu tot dinadinsul sa o faca. Oricare din aceste atitudini este gresita.
De cele mai multe ori oamenii au o intelegere gresita a acestui dar duhovnicesc desi scrie despre el pe larg Apostolul Pavel.
Recunosc ca si eu m-am impotrivit ideii de a vorbi in limbi. In primul rand nu provin din mediu penticostal si nici nu am avut legatura cu ei asa ca nici macar nu auzisem de asa ceva. E drept ca am dat peste versetele din 1 Corinteni referitoare la acest lucru dar de fiecare data treceam peste ele gandind ca daca acolo scrie despre ceva ce nu mai este valabil si azi nu am de ce sa aprofundez. Nu este ceva important asa ca voi studia mai tarziu…
Mai tarziu am gasit multe scieri impotriva acestui dar. Multi spun fie ca nu mai exista, fie ca cei care vorbesc in limbi sunt de la diavolul fie ca e sarlatanie.
Pana la urma despre ce este vorba?

1 Corinteni 12
1. In ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti in necunostinta.
2. Cand erati pagani, stiti ca va duceati la idolii cei muti, dupa cum erati calauziti.
3. De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus sa fie anatema!” Si nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul”, decat prin Duhul Sfant.
4. Sant felurite daruri, dar este acelas Duh;
5. sant felurite slujbe, dar este acelas Domn;
6. sant felurite lucrari, dar este acelas Dumnezeu, care lucreaza totul in toti.
7. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora.
8. De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune; altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluias Duh;
9. altuia credinta, prin acelas Duh; altuia, darul tamaduirilor, prin acelas Duh;
10. altuia, puterea sa faca minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; si altuia, talmacirea limbilor.
11. Dar toate aceste lucruri le face unul si acelas Duh, care da fiecaruia in parte, cum voieste.
12. Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, -tot asa este si Hristos.
13. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr’un singur Duh.
14. Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe.
……………
27. Voi santeti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui.
28. Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, invatatori; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor, si vorbirii in felurite limbi.
29. Oare toti sunt apostoli? Toti sunt prooroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni?
30. Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc?
31. Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna.

Din cele de mai sus putem vedea limpede ca vorbirea in limbi este un dar duhovnicesc primit de la Duhul Sfant asa cum sunt si alte daruri: darul proorociei, al vindecarilor, etc.
Este limpede din versetele de mai sus ca si darul vorbirii in limbi ca si restul darurilor nu trebuie neaparat sa il aiba toata lumea.
Este de remarcat sfatul Apostolului Pavel de a umbla dupa darurile cele mai bune.

1 Corinteni 13
1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n’as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n’as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n’as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Apostolul Pavel ne spune ca darurile (vorbirea in limbi, proorocia, cunoasterea, credinta care muta si muntii) sau martirajul fara dragoste nu folosesc la nimic.
Trebuie remarcat ca darul vorbirii in limbi este echivalent cu vorbirea in limbi omenesti sau ingeresti.

1 Corinteni 13
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10. dar cand va veni ce este desavarsit, acest “an parte” se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m’am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr’o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Se pare ca anumite daruri ale Duhului Sfant (vorbirea in limbi, proorocia, cunoasterea) vor inceta la un moment dat. Cand? Atunci cand nu vom mai cunoaste in parte, cand vom vedea deslusit si nu va mai fi nevoie de ele. Cand vom sta cu Domnul Isus in Imparatia cerurilor nu vom mai avea nevoie de aceste daruri si este si normal sa fie asa. Pana atunci insa avem nevoie de ele si le putem primi de la Duhul Sfant.

1 Corinteni 14
1. Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa proorociti.
2. In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine.
3. Cine prooroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor, spre zidire, sfatuire si mangaiere.
4. Cine vorbeste in alta limba, se zideste pe sine insus; dar cine prooroceste, zideste sufleteste Biserica.
5. As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi, dar mai ales sa proorociti. Cine prooroceste, este mai mare decat cine vorbeste in alte limbi; afara numai daca talmaceste aceste limbi, pentruca sa capete Biserica zidire sufleteasca.
6. In adevar, fratilor, de ce folos v’as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi, si daca cuvantul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici proorocie, nici invatatura?
7. Chiar si lucrurile neansufletite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alauta: daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se canta cu fluierul sau cu alauta?
8. Si daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta?
9. Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant.
10. Sant multe feluri de limbi in lume, totus niciuna din ele nu este fara sunete intelese.
11. Dar daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste, va fi un strain pentru mine.
12. Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.
13. De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s’o talmaceasca.
14. Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.
15. Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea.
16. Altmintrelea, daca aduci multamiri cu duhul, cum va raspunde “Amin” la multamirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui?
17. Negresit, tu multamesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramane zidit sufleteste.
18. Multamesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti.
19. Dar in Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba.
20. Fratilor, nu fiti copii la minte; ci, la rautate, fiti prunci; iar la minte, fiti oameni mari.
21. In Lege este scris: “Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul.”
22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. Proorocia, dimpotriva, este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi.
23. Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n’ar zice ei ca santeti nebuni?
24. Dar daca toti proorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este incredintat de toti, este judecat de toti.
25. Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.
26. Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca.
27. Daca sunt unii, cari vorbesc in alta limba, sa vorbeasca numai cate doi sau cel mult trei, fiecare la rand: si unul sa talmaceasca.
28. Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica, si sa-si vorbeasca numai lui insus si lui Dumnezeu.
29. Cat despre prooroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece.
30. Si daca este facuta o descoperire unuia care sade jos, cel dintai sa taca.
31. Fiindca puteti sa proorociti toti, dar unul dupa altul, pentruca toti sa capete invatatura si toti sa fie imbarbatati.
32. Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor;
33. caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate Bisericile sfintilor.
34. Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea.
35. Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in Biserica.
36. Ce? Dela voi a pornit Cuvantul lui Dumnezeu? Sau numai pana la voi a ajuns el?
37. Daca crede cineva ca este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu eu, este o porunca a Domnului.
38. Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga!
39. Astfel, deci, fratilor, ravniti dupa proorocire, fara sa impedecati vorbirea in alte limbi.
40. Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala.

Pavel ne indeamna sa dorim darurile duhovnicesti.
Versetul 2: In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine.

Deci un om care vorbeste in alta limba nu este inteles de un altul. El cu duhul spune taine. El nici nu vorbeste pentru oameni ci pentru Dumnezeu. Care e folosul omului? Se zideste pe sine:
Versetul 4: Cine vorbeste in alta limba, se zideste pe sine insus; dar cine prooroceste, zideste sufleteste Biserica.

12. Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.
13. De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s’o talmaceasca.
14. Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.

Din versetele de mai sus intelegem ca daca un credincios a primit darul vorbirii in limbi si nu are si darul talmacirii nici macar el nu intelege ce spune dar in schimb se zideste.

27. Daca sunt unii, cari vorbesc in alta limba, sa vorbeasca numai cate doi sau cel mult trei, fiecare la rand: si unul sa talmaceasca.
28. Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica, si sa-si vorbeasca numai lui insus si lui Dumnezeu.

Sfatul lui Pavel: daca vorbim in limbi si nu talmacim sa nu vorbim in limbi in Biserica ci sa ne vorbim noua si lui Dumnezeu. Deci Pavel nu spune ca daca nu ai si darul talmacirii nu trebuie sa mai practici darul vorbirii in limbi.

Alte versete care se refera la vorbirea in limbi:

Marcu 16
15. Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.
17. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.”

Faptele Apostolilor 2
1. In ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc.
2. Deodata, a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei si s-au asezat cate una pe fiecare din ei.
4. Si toti s-au umplut de Duh Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul sa vorbeasca.

Faptele Apostolilor 10
44. Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul.
45. Toti credinciosii taiati imprejur care venisera cu Petru au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri.
46. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi?”
48. Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei.

Faptele Apostolilor 19
1. Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici
2. si le-a zis: „Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Ei i-au raspuns: „Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.”
3. „Dar cu ce botez ati fost botezati?”, le-a zis el. Si ei au raspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocaintei si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus.”
5. Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
6. Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei, si vorbeau in alte limbi si proroceau.
7. Erau cam doisprezece barbati de toti.

Romani 8
26. Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite.

Iuda
20. Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant,
21. tineti-va in dragostea lui Dumnezeu si asteptati indurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica.