Calauzirea Duhului Sfant


De ce crestinii dupa ce au fost salvati prin credinta se intorc la Lege si nu vor sa traiasca mai departe prin credinta asa cum ar trebui?

Romani 1
16. Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece in ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: “Cel neprihanit va trai prin credinta.”

Apostolul Pavel spune clar ca Evanghelia lui Hristos ne descopera neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta. Mai mult de atat, aceasta credinta duce la credinta. Cel ce devine neprihanit prin credinta va trai si mai departe prin credinta. Nu va trai mai departe incercand sa respecte Legea ci va trai prin credinta. Ce inseamna aceasta?

Ce inseamna sa traiesti prin credinta? Inseamna sa crezi ceea ce iti spune Dumnezeu ca fiind adevarat si sa traiesti pe baza a ceea ce-ti spune El. Nu traim pe baza filosofiei acestei lumi, nu traim bazandune pe ceea ce spune stiinta, nu traim pe baza a ceea ce spune vecinul, televizorul, lumea, doctorul, cartile de toate felurile, traditia, circumstantele. Traim doar pe baza a ceea ce spune Domnul. Stiu ca pentru unii este greu dar asta inseamna a trai prin credinta.

Cum stim ce spune Dumnezeu? Stim ca in Biblie este cuvantul lui Dumnezeu si pe langa aceasta mai avem si calauzirea Duhului Sfant in fiecare moment al vietii noastre.

Ioan 16
13. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare.

Duhul Sfant ne calauzeste in tot adevarul. Aceasta calauzire multi nu o inteleg. Ei nu pot sa piceapa ca aceasta calauzire se petrece in fiecare zi si in orice aspect al vietii noastre. Multi cred ca circumstantele le arata voia Domnului. Acest lucru NU este adevarat.

Duhul Sfant ne vorbeste in fiecare zi si ne calauzeste. Trebuie doar sa invatam sa Il auzim.
La inceput poate parea dificil dar prin exercitiu ne vom deprinde in auzirea vocii Lui.
Acest exercitiu este foarte important pentru ca Duhul Sfant ne ajuta atat in intelegerea corecta a Bibliei cat si in viata de fiecare zi. El ne ajuta in a lua deciziile bune, ne ajuta sa ne ferim de rele si nenorociri.

Duhul Sfant ne vorbeste prin ceea ce noua ni se par a fi ganduri. Gandurile pot fi atat ganduri ale noastre, pot fi ganduri ale diavolului sau poate fi calauzirea Duhului.
Calauzirea Duhului se poate deosebi de celelalte ganduri prin aceea ca este blanda, nu iti creeaza disconfort, nu te acuza ci incearca sa te indrepte. Domnul Isus nu a venit sa condamne lumea ci sa o salveze. Acelasi lucru il face si Duhul Sfant.
Duhul Sfant iti va aduce in minte, atunci cand iti spune ceva, versete din Biblie. El iti aduce cuvantul Domnului in gand pentru ca El nu contrazice niciodata Biblia.
Pentru inceput, este bine sa verifici orice gand pentru a vedea daca se conformeaza cuvantului Domnului. Niciodata nu accepta un gand care nu are suport biblic.

Duhul Sfant este cel care te ajuta atunci cand citesti Biblia (cand stai si meditezi la ce citesti, nu atunci cand o citesti repede ca sa-ti faci norma pentru ziua respectiva) pentru a intelege ceea ce citesti. Daca stai si Il asculti El iti va aduce in minte si alte versete care au legatura cu ceea ce citesti si care iti vor clarifica intrebarile.
Au existat momente cand am citit acelasi versete zile sau saptamani la rand fara sa pot sa trec peste ele pentru ca Duhul imi spunea ca trebuie sa mai meditez la ele, mai am de descoperit ceva in acel loc sau trebuie sa le citesc pana imi intra cu adevarat in inima pentru ca acele versete sunt extrem de importante.

Dupa ce inveti sa deosebesti vocea Duhului, o poti recunoaste imediat si te poti baza pe ea si in situatii in care Duhul te avertizeaza de ceva ce urmeaza sa se intample si nu iti poate aduce versete. De exemplu, mergi cu masina si inaintea unei curbe, te avertizeaza sa te asezi cat mai pe dreapta pentru ca din sens opus te vei intalni chiar in curba cu un camion ce merge cu viteza si a trecut banda inspre tine. Acest exemplu nu este o fabulatie. Duhul chiar m-a calauzit in astfel de situatii in care nu stiam ce urmeaza dar ascultand de El am evitat nenorociri ce s-ar fi soldat probabil cu moartea.

Apostolul Pavel spunea ca litera omoara dar Duhul aduce pace si viata.
In Noul Legamant noi nu mai traim dupa Lege ci dupa calauzirea Duhului. Legea nu este rea, ci este dreapta si perfecta. Gresit este modul in care oamenii interpreteaza litera Legii. Prin interpretarea literei Legii s-a ajuns la situatia in care fariseii aduceau zeciuiala pana si din marar dar in interior erau plini de putreziciune.

Matei 23
23. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.
24. Povatuitori orbi, care strecurati tantarul si inghititi camila!
25. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare.
26. Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.
27. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.
28. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.

Nu trebuie sa-ti fie frica in a incepe sa discerni vocea Duhului Sfant. Chiar daca mai gresesti Domnul nu se va supara pe tine. Prin credinta in ceea ce a spus Domnul Isus poti sa incepi sa umbli in ascultarea de vocea Duhului Sfant care te va calauzi in tot adevarul. Cred ca Domnul isi gaseste placere in tine cand te vede ca prin credinta actionezi iar daca te impiedici si cazi te va ridica si te va incuraja. Asa cum oamenii nu se supara pe un bebelus care incepe sa faca primii pasi si cade asa nici Tatal nostru nu se supara pe noi cand ne impiedicam si cadem daca facem pasi pe calea Lui in credinta.

Iosif Ton – Clarificari

Iosif Țon
Clarificări

În urma anunțului meu că m-am asociat cu Mișcarea Străjerilor și a anunțului că sunt ”baptist carismatic”, s-a pornit o furtună de interpretări și de comentarii pe care nu intenționez să le comentez; în special nu doresc să calific eu ”spiritul” dezbaterii și nici limbajul folosit de unii dintre pastorii și teologii baptiști. Semnalez doar faptul că nebaptiștii se întreabă stupefiați: Ce au baptiștii de se sfâșie între ei în felul acesta?
În loc să mă angajez în a da replici, sau în a răspunde celor care s-au grăbit să mă desființeze într-un fel sau altul, voi căuta să-mi clarific poziția de baptist carismatic, în special pentru cei care mă iubesc și care de-a lungul anilor s-au hrănit cu predicile și cu cărțile mele și cărora li s-a creat în mod intenționat impresia că i-am trădat printr-o schimbare radicală de direcție.
Cuvântul ”carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuția lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:
”În ce privește darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraților, să fiți în necunoștință.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau ”darurile duhovnicești”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i ușura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmațiile esențiale ale lui Pavel despre aceste ”daruri”, sau ”harisme”, sau ”carisme.”
”Și fiecăruia i se dă arătarea (manifestarea) Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaștere, datorită aceluiași Duh: altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul vindecărilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni, altuia proorocia; altuia deosebirea duhurilor, altuia felurite limbi; și altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh; care dă fiecăruia în parte, cum voiește.” (1 Corinteni 12:7-11) Apoi, Pavel face câteva explicații:
”Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor și al vorbirii în felurite limbi.
”Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul vindecărilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” (12: 28-30).
După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13), în capitolul 14, apostolul discută pe larg două dintre aceste daruri: proorocia și vorbirea în limbi. Iată cum începe el această discuție:
”Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești (harismata), dar mai ales să proorociți. Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege și cu duhul el spune taine. Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângăiere. Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine proorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să proorociți” (14:1-5).
După o serie lungă de explicații și reglementări de aplicare a acestor daruri în Biserică, Pavel concluzionează:
”Astfel, deci, fraților, râvniți (aspirați) după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială” (14:39-40).
Problema din epoca modernă este creată de cei care au decis că o bună parte dintre darurile listate de Pavel au încetat să mai fie date îndată după terminarea scrierii Noului Testament.
Trebuie să spunem răspicat că nu există nici o indicație în textul Noului Testament că Duhul Sfânt nu mai dă aceste daruri de atunci încoace. Dimpotrivă, vom vedea care sunt argumentele din textul Noului Testament că aceste daruri nu s-a intenționat să fie date numai primei generații de creștini, apoi ele să înceteze, ci dimpotrivă.
Apostolul Pavel nu dă să se înțeleagă în nici un fel că aceste daruri vor înceta în cursul istoriei creștinismului. Singura lui preocupare este să reglementeze forma lor de manifestare!
Acum, după ce în secolul al 20-lea au apărut o enormă mulțime de creștini care cred că Duhul Sfânt dă și astăzi toate aceste daruri și care au căpătat numele de ”carismatici”, problema rămâne exact cea pe care a observat-o apostolul Pavel: nevoia de definire a formei de manifestare a acestor daruri. Să clarificăm deci: toți carismaticii cred că Duhul Sfânt împarte și astăzi toate darurile listate de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Ei se împart în diferite grupări, biserici și chiar culte, prin forma de manifestare a acestor daruri.
Trebuie să mai semnalăm un fenomen cu totul remarcabil. Cei ce acceptă să vină în mișcarea carismatică, adică să nu mai pună bariere Duhului Sfânt, să nu-L mai limiteze spunându-I ei ce daruri să dea și ce să nu dea, trăiesc o mare descătușare, o mare eliberare și o mare bucurie care se manifestă prin exuberanță, prin ridicarea mâinilor în adorare, și prin alte manifestări care pe cei înțepeniți în răceala clasică îi deranjează. Cei ”treziți” la realitatea puterii transformatoare a Duhului Sfânt și la realitatea acțiunilor Lui dumnezeiești, manifestate prin harismata, prin darurile spirituale miraculoase, ascultă ce zic psalmiștii:
”Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului. Slujiți Domnului cu bucurie; veniți cu veselie înaintea Lui… Intrați cu laude pe porțile Lui! Intrați cu cântări în curțile Lui!” (Psalmul 100:1-2,4).
”Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri (dansuri), să-L laude cu toba și cu harfa! (Psalmul 149: 1-3)
”Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul în Locașul Lui cel sfânt… Lăudați-L cu sunet de trâmbiță; lăudați-L cu alăuta și harfa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri (dansuri); lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul. Lăudați-L cu chivale zângănitoare. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” (Psalmul 150: 1-6).
Evreii, într-adevăr, și astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu niște cântări exuberante și cu o bucurie debordantă. Unii din mișcarea carismatică au împrumutat de la evrei acest fel de manifestare, pe când unii de la noi au repulsie față de astfel de manifestări de bucurie și preferă să stea înțepeniți în băncile lor și să cânte cântări adormitoare și de foarte multe ori triste.
Acesta este unul dintre multele exemple care ar putea fi date cu privire la forma de manifestare în casa Domnului și în orice adunări ale copiilor lui Dumnezeu. Adăugați la aceasta felul de muzică folosit de unii și de alții. Și altele.
Voi căuta acum să mergem mai în adâncime. Pentru aceasta, ne vom îndrepta acum atenția spre învățăturile Domnului nostru Isus Cristos.
Prin toată învățătura Lui, Domnul Isus ne înfățișează situația din lume ca pe două împărății în conflict. Pe Diavolul, El îl numește ”stăpânitorul lumii acesteia” și pe Sine se înfățișează ca pe cel ce năvălește în casa celui tare ca să-i jefuiască bunurile, adică să-i zmulgă pe oameni de sub stăpânirea lui. Domnul Isus își definește propria moarte ca acțiunea prin care face ”răscumpărare pentru mulți.” Răscumpărarea era acțiunea de cumpărare pentru eliberare a unui sclav. Dar acțiunea Domnului Isus pentru eliberarea oamenilor din sclavia Diavolului nu se limitează nicidecum la cruce, ci începe prin predicarea Împărăției lui Dumnezeu, prin vindecări și prin scoateri de demoni.
Astfel, predicarea Împărăției lui Dumnezeu este sămânța care cade într-o inimă bună, care o înțelege și care o cultivă cu răbdare până aduce rod, care este asemănarea cu Dumnezeu și cu Fiul Său și, deasemenea, multiplicarea (treizeci, șaizeci, o sută). Dar scoaterea demonilor face parte din aceeași luptă dintre cele două împărății. ”Dacă eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28). Deasemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință” și Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ținea legată de optsprezece ani” și că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică și dominația păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă și El începe vindecarea lui prin declarația. ”Îndrăznește, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)
Prin urmare, în lupta Lui împotriva împărăției lui Satan, Domnul Isus face trei lucruri: predică Împărăția lui Dumnezeu (le explică oamenilor ce înseamnă să ieși de sub puterea lui Satan, să intri sub stăpânirea lui Dumnezeu și cum să trăiești ca să rămâi sub această stăpânire), scoate din oameni demonii și le vindecă bolile. Dar acum urmează un fapt de o importanță crucială: Domnul Isus dă exact aceste trei însăcinări și celor 12 apostoli când îi trimite în misiune: ”Pe drum, predicați și ziceți: “Împărăția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10: 6-7), dar mai înainte ni se spune că ”le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să vindece orice fel de boală și orice fel de neputință” (v.1) Aceeași poruncă le-o dă și celor 70 de ucenici când îi trimite și pe ei în misiune: ”În orice cetate veți intra și unde vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte; să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10: 9-10). Aceștia din urmă s-au întors cu mare bucurie zicând: ”Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău”. După ce Domnul le atrage atenția că motivul pentru cea mai mare bucurie este faptul că numele lor este scris în ceruri, Domnul Isus le explică ce a făcut El cu ei: ”Iată că v-am dat putere ca să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și nimeni nu vă va putea vătăma”. Dar mai presus de toate, Domnul Isus le spune că acțiunea lor a fost o biruință cosmică împotriva lui Satan: ”L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!” (Luca 10:17-24).
Prin urmare, Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict, ni se înfățișează pe Sine ca Cel care a pornit războiul împotriva împărăției lui Satan și pentru aducerea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu, prin predicarea Împărăției Lui, prin vindecări și prin scoateri de demoni, dar vedem apoi că El îi trimite pe toți ucenicii care au făcut școala Lui să se angajeze în aceeași luptă, cu aceleași obiective și cu aceeași putere.
Întrebarea crucială pentru noi astăzi este aceasta: Misiunea aceasta dată ucenicilor și autoritatea și puterea date lor s-au limitat la ucenicii din prima generație? Oare ele nu s-au dat și generațiilor de creștini de după apostoli?
Eu cred că S-au dat tuturor ucenicilor lui Isus din toate generațiile care urmau să vină, până la sfârșitul istoriei. Un prim indiciu în acest sens este rugăciunea Domnului Isus la încheierea propriei Sale misiuni:
”Dar acum, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume… Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor” (Ioan 17: 13-20).
Să adăugăm la acestea ceea ce le spune Domnul Isus ucenicilor în seara când li s-a arătat prima dată după înviere:
”Isus le-a zis din nou: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: ”Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute” (Ioan 20: 21-23).
Paralela între modul în care L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume și modul în care îi trimite Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii Săi în lume, cu câteva zile înainte de plecarea Lui la cer, este clară: El îi trimite cu aceleași însărcinări și cu aceeași autoritate și putere care le vine din Duhul Sfânt, exact așa cum și Lui și ucenicilor le vine din Duhul Sfânt! Este evident că această însărcinare dată ucenicilor ne este dată și nouă.
A spune că nu este așa, deoarece, imediat după ce apostolii au terminat de scris Noul Testament, Duhul Sfânt a decis să nu mai dea darurile sau puterile miraculoase credincioșilor, ar însemna că Domnul Isus a început o luptă între Împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, i-a angajat și pe ucenicii Săi în ea, dar apoi a zis:
”Ne oprimn aici. Este prea primejdios să vă dau aceste însărcinări și aceste puteri, deoarece unii abuzează de ele. Mai bine oprim războiul! Mai bine concentrați-vă numai pe rostul morții Mele ca fiind doar ca să vă aduc în cer. Propovăduiți numai credința în moartea Mea ca fiind cheia pentru a veni în cer și nu vă mai implicați în lupta cu demonii, în vindecarea bolnavilor și în alte manifestări ale puterii Duhului Sfânt!”
Studiați cu atenție tot ce am scris mai sus și alte afirmații ale Domnului Isus pe această temă, și veți vedea că ceea ce am scris eu în paragraful de mai sus – ca pe o imaginație – este o foarte bună reprezentare a poziției cesaționiștilor.
Dar, să-i lăsăm pe ei în pace (dacă o au) și să ne uităm la implicațiile faptului că Domnul Isus ne trimite în războiul contra lui Satan și a îngerilor lui.El ne trimite cu aceleași trei obiective pe care le-a avut El Însuși: Să predicăm despre Împărăția lui Dumnezeu, să alungăm demonii și să-i vindecăm pe oameni.
Toată învățătura Domnului Isus a fost despre un singur subiect: Împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toată învățătura Domnului Isus și toate poruncile Lui trebuie să fie în centrul atenției noastre: să le trăim noi înșine și să-i învățăm și pe alții să le trăiască. Să ținem cont de ce ne-a spus El, că numai cei ce au învățăturile Lui și trăiesc după ele vor moșteni Împărăția cerurilor și numai în aceia vin să locuiască și Duhul Sfânt, și Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl (Ioan 14: 15-24 și 15:1-14).
Să ținem deasemenea cont de faptul că poți profeții în Numele lui, poți scoate demoni în Numele lui și poți face alte minuni în Numele lui (vindecări, etc.), dar dacă n-ai trăit după învățătura Lui, adică ai trăit în păcate, în corupție, El îți va spune : ”Niciodată nu v-am cunoscut” (Mat. 7: 21-26).
Dincolo de aceste precizări cu caracter de fundație, trebuie să credem că El ne trimite în lume ca soldați în armata Lui împotriva Diavolului și a demonilor lui și ne înzestrează cu darurile miraculoase ale Duhului Sfânt care ne sunt absolut necesare în această luptă.
Dincolo de acestea urmează întrebarea crucială de astăzi: Ce forme va lua această luptă? În ce fel vom exercita aceste daruri, sau puteri miraculoase? De aici, de la aceste întrebări, urmează uluitoarea varietate pe care o vedem în mișcarea de trezire.
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări într-un alt material pe această temă. Dar subliniem că acestea sunt probleme de forma de manifestare, de care am vorbit mai la început.
Să redefinim situația. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul împotriva împărăției lui Satan după o primă generație și Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe credincioși cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt și aberații și exagerări și greșeli de învățătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Unii fac tocmai lucrul acesta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet și îți atribuie toate aberațiile altor carismatici și toate greșelile lor de doctrină, de învățătură, de mod de viață. Lucrul acesta este o nedreptate și ”nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta!” (1 Corinteni 6:9).

Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Ton

Sursa articolului aici.

Ioan 16

Ioan 16
7. Totus, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-l voi trimete.
8. Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
9. In ce priveste pacatul: fiindca ei nu cred in Mine;
10. in ce priveste neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal, si nu Ma veti mai vedea;
11. in ce priveste judecata: fiindca stapanitorul lumii acesteia este judecat.

Isus spune clar ca daca nu se duce El la Tatal, Duhul Sfant nu va fi trimis. Duhul Sfant va realiza niste lucruri cand va veni si e vorba despre acele lucruri descrise in versetele 8-11.
Aceste versete sunt interpretate de multi in sensul ca Duhul Sfant este cel care ii convinge pe oameni d epacat si ii aduce la pocainta.
Daca acele versete ar vorbi despre convingerea oamenilor de pacat si de aducerea lor la pocainta atunci putem deduce ca aceste lucruri nu s-au intamplat pana la trimiterea Lui, adica pana la Cincizecime. Ori stim ca acest lucru nu este adevarat pentru ca oamenii se pocaiau si inainte de acest eveniment. A se vedea oamenii din VT, cei care se pocaiau si erau botezati de Ioan Botezatorul, cei care se pocaiau ca urmare a propovaduirii ucenicilor cand acestia erau trimisi de Isus si nu in ultimul rand cei care se pocaiau la propovaduirea Domnului Isus.

Dupa inaltarea Domnului Isus Duhul Sfant coboara peste cei ce cred in El. Aceasta era fagaduinta Tatalui si se vorbeste despre ea in FA 1 si 2.
Isus, cat a fost pe pamant, a incercat sa ascunda de restul lumii lucrarea pe care o avea de facut. Le dezvaluia doar ucenicilor cine este si ce are de facut. Nu stiu de ce. Poate pentru ca asa trebuia ca sa nu fie impiedicata lucrarea Lui sau sa nu fie grabita fiind nevoie d eun anumit timp pentru pregatirea ucenicilor.

In acest context inteleg versetele din Ioan 16 ca aratand faptul ca dupa ce vine Duhul Sfant va vedea toata lumea ca Isus a spus Adevarul si vor intelege toti cine este El. Asta pare sa inseamne acel verset care spune ca va dovedi lumea de pacat. Datorita lucrarii Duhului Sfant care continua in ucenici se va dovedi ca Isus a spus Adevarul. Aceeasi lucrare a Duhului Sfant in ucenici va dovedi neprihanirea lui Isus pentru ca El se duce la Tatal si ceea ce a spus El se va intampla si va dovedi ca Satan a fost invins.

In acest fel, prin continuarea lucrarii de catre ucenici, prin Duhul Sfant, este dovedit in fata lumii cine a fost El.

Ioan 17
20. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.
21. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M’ai trimes.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi santem una,
23. Eu in ei, si Tu in Mine; -pentruca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M’ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

Ioan 15
26. Cand va veni Mangaietorul, pe care-l voi trimete dela Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede dela Tatal, El va marturisi despre Mine.
27. Si voi deasemenea veti marturisi, pentruca ati fost cu Mine dela inceput.

In acest punct apare intrebarea: ce trebuie sa facem noi ucenicii, cum dovedeste Duhul Sfant prin noi cine este Isus? Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne gandim ca noi suntem ucenicii lui Isus. Ce fac ucenicii? Ei invata de la maestrul lor cum se fac anumite lucruri. Asta este ceea ce avem si noi de facut: sa ne uitam tinta la Domnul nostru si sa invatam de la El.

Cea mai mare lucrare a Domnului Isus a fost ca s-a dat pe Sine la moarte pe cruce pentru noi pentru a ne impaca cu Dumnezeu. Acesta este lucrul pe care doar Domnul Isus il putea face. Ce altceva a mai facut? A propovaduit despre Imparatia cerurilor, a vindecat oameni, a scos demoni si a umblat cu Dumnezeu facand numai voia Lui. Aceste lucruri trebuie sa le invatam de la El si sa le facem si noi. Domnul Isus chiar ne-a spus sa facem aceste lucruri.

Marcu 16
15. Apoi le-a zis: “Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
16. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit.
17. Iata semnele cari vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune manile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.”

Ioan 14
11. Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine; credeti cel putin pentru lucrarile acestea.
12. Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe cari le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea; pentruca Eu ma duc la Tatal:
13. si ori ce veti cere in Numele Meu, voi face, pentruca Tatal sa fie proslavit in Fiul.
14. Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face.

Acestea ar fi roadele pe care trebuie sa le aducem. Unii mai multe, altii si mai multe dar fiecare trebuie sa aducem roade.

Ioan 15
4. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupacum mladita nu poate aduce roada dela sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt Vita, voi santeti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.
6. Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.
7. Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.
8. Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei.

Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?

Aceasta intrebare este considerata de multi ca o dovada a faptului ca omul primeste Duhul Sfant atunci cand crede si Il accepta pe Domnul Isus in inima lui.

Faptele Apostolilor 19
1. Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupace a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici,
2. si le-a zis: “Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Ei i-au raspuns: “Nici n’am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.”
3. Dar cu ce botez ati fost botezati?” le-a zis el. Si ei au raspuns: “Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: “Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Celce venea dupa el, adica in Isus.”
5. Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
6. Cand si-a pus Pavel manile peste ei, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei, si vorbeau in alte limbi, si prooroceau.
7. Erau cam doisprezece barbati de toti.

Este de remarcat ca ni se spune ca Pavel a intalnit niste ucenici. Nu ne spune ca a intalnit niste ucenici ai lui Ioan Botezatorul, deci acei oameni credeau ca sunt ucenicii lui Isus.
Ucenicii sunt intrebati daca au primit Duhul Sfant cand au crezut. Chiar faptul ca au fost intrebati sugereaza ca raspunsul poate fi da sau nu. Deci poti sa crezi in Isus si sa nu primesti Duhul Sfant.
In afara de asta, cum poti sa pui o astfel de intrebare daca acei oameni nu-ti pot raspunde cu da sau nu? Daca ei nu simt ca L-au primit, nu vad, cum pot spune ca da, L-au primit?
Cand primesti Duhul Sfant, observi atat tu cat si cei din jur. Ceva se petrece cu tine. Se petrecere nasterea din nou sau nasterea de sus.
Ucenicii acestia nu auzisera ca exista Duhul Sfant pe care trebuie sa-L primesti ca si ucenic al lui Isus. Dupa ce Pavel ii lamureste, in versetul 5 ni se spune ca ucenicii s-au botezat in Numele Domnului Isus, deci au crezut. Conform teoriei primirii Duhului Sfant atunci cand crezi in Isus, ucenicii deja aveau Duhul Sfant. In acest caz de ce si-a mai pus Pavel mainile peste ei ca sa primeasca Duhul Sfant?

Alte versete aduse in sprijinul teoriei primirii Duhului Sfant in momentul in care crezi in Isus sunt Efeseni 1:13-14.

Efeseni 1
7. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau,
8. pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;
9. caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insus,
10. ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremilor, spre a-Si uni iaras intr’unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant.
11. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale,
12. ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nadajduit in Hristos.
13. Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit,
14. si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

15. De aceea si eu, de cand am auzit despre credinta in Domnul Isus care este in voi, si despre dragostea voastra pentru toti sfintii,
16. nu incetez sa aduc multamiri pentru voi, cand va pomenesc in rugaciunile mele.
17. Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui,
18. si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti,
19. si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui,
20. pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti, si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti,
21. mai pe sus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.

Apostolul Pavel nu intentioneaza in acesta epistola sa detalieze modul in care se primeste Duhul Sfant, aceasta fiind o epistola scrisa unor crestini adica unor oameni care credeau deja in Isus, fusesera botezati in apa si este foarte probabil ca primisera deja Duhul Sfant daca e sa ne luam dupa cum se petreceau convertirile in acea perioada, convertiri descrise in Faptele Apostolilor.
Ceea ce spune Pavel in versetele 13 si 14 este faptul ca efesenii, dupa ce au auzit cuvantul adevarului, au crezut in el si ca au fost pecetluiti cu Duhul Sfant care este fagaduit si care este arvuna(garantia) mostenirii noastre adica a vietii vesnice dar nu spune cum anume s-a intamplat acest lucru.
De altfel in aceste versete ideea principala este faptul ca primirea Duhului Sfant este dovada ca suntem pe drumul cel bun.

Diferentele denominationale si nasterea din nou

Multi dintre cei ce fac parte dintr-o denominatiune crestina sunt acolo pentru ca asa au apucat, asa au fost invatati de cei din familie sau de prieteni sau aceea le-a fost mai la indemana, sau … dar cati dintre ei isi pun problema daca acest lucru conteaza sau nu. Exista o legatura intre ceea ce te invata denominatiunea in care te afli si mantuire? Eu cred ca da. Si am sa va dau exemple.
Ca sa intri in Imparatia cerului trebuie sa fii nascut din nou, adica sa fii nascut din Duhul Sfant. Acest lucru este de o importanta capitala pentru mantuire. Tot Noul Testament vorbeste despre aceasta. Daca nu esti nascut din nou din Duhul Sfant nu poti sa Il vezi pe Dumnezeu.
Cum stim daca suntem nascuti din nou? Daca facem fapte bune? Pentru ca cineva ne-a zis ca trebuie sa credem ca suntem nascuti din Duhul Sfant atunci cand am crezut in Isus? Nu prea cred.
Unde scrie in Noul Testament ca atunci cand credem in Isus suntem automat nascuti din nou? Nicaieri. Veti gasi versete care scoase din context va pot face sa credeti ca asa este dar daca va uitati cu atentie nu exista o astfel de teorie nicaieri.

Am gasit urmatoarea teorie:
Apostolul Pavel ne-a învăţat foarte clar că noi primim Duhul Sfânt în momentul în care credem în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. 1 Corinteni 12:13 declară: “Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” Romani 8:9 arată că dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, el sau ea nu aparţine lui Hristos – “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Efeseni 1:13-14 ne învaţă că Duhul Sfânt este sigiliul mântuirii pentru toţi cei care cred în Hristos: “Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”
Aceste trei pasaje din Scriptură arată cât se poate de clar faptul că Duhul Sfânt trebuie să fi fost primit de fiecare creştin la momentul mântuirii.

Daca analizam contextul, vom observa ca aceste versete se adreseaza celor convertiti. In Faptele Apostolilor vedem cum erau oamenii convertiti: li se predica Evanghelia iar cei care o credeau si se pocaiau erau botezati in apa ca o marturie a faptului ca o cred si apoi se puneau mainile peste ei si primeau Duhul Sfant. Nu sugereaza nimic din aceasta carte ca oamenii erau considerati nascuti din nou si ca primeau Duhul Sfant in momentul in care ei credeau in Isus. In afara de asta era nevoie in toate cazurile, chiar si in cele ce erau o exceptie (vezi cazul casei lui Corneliu in care oamenii au primit mai intai Duhul Sfant pentru a demonstra ca si neamurile au parte de mantuire) atat de botezul in apa cat si de primirea Duhului Sfant.
Acest lucru ma face sa cred ca lucrurile sunt asa cum a spus Isus cand ii explica lui Nicodim ca pentru a te naste din nou trebuie sa te nasti din apa si din Duh, adica sa fii botezat in apa si sa primesti Duhul Sfant. Ordinea fireasca este cea expusa in Faptele Apostolilor: credinta, pocainta, botez in apa ca dovada a credintei si apoi primirea Duhului Sfant. Asa dupa cum se observa, Dumnezeu in anumite circumstante poate inversa aceasta ordine dar sunt necesari ambii pasi pentru a te naste din nou. Nici un pas nu este optional.

Cum sti daca ai primit Duhul Sfant? Vei sti prin aceea ca Duhul insusi iti adevereste. Vei simti o foame dupa Dumnezeu. Nu mai poti trai fara El si aici ma refer la viata de zi cu zi. Il vei iubi pe Dumnezeu din toata inima. Vei intelege Biblia. Duhul te va calauzi sa faci tot ceea ce Isus ne invata si vei face din dragoste pentru El, nu pentru ca asa crezi tu ca e bine si te vei chinui sa tii invatatura Domnului. Va deveni ceva firesc sa faci ceea ce trebuie. Nu vei mai putea sa nu o faci. Ii vei putea iubi chiar si pe cei ce nu te iubesc, vei vrea sa ajuti oamenii nevoiasi, vei fii calauzit la tot pasul si vei simti nevoia sa Il lauzi in fiecare zi pe Domnul. Vei trai pentru Domnul. Vei vrea sa faci cunoscut tuturor oamenilor pe Dumnezeu.

Faptul ca un om este evlavios in afara nu demonstreaza nimic. Si cei care au alta religie chiar si cei care sunt atei pot fi asa. Important este ce ai in inima, ce te motiveaza, iar acest lucru doar omul in cauza si Dumnezeu il stie. Din afara multi pot parea nascuti din nou si totusi sa nu fie.

O alta teorie a nasterii din nou este cea conform careia cand te-ai botezat in apa ai si primit Duhul Sfant. Nici acest punct de vedere nu are suport biblic decat daca omul care se boteaza este matur si decide ca vrea sa se boteze iar mai apoi dupa botez isi pune mainile peste el un om care poate da Duhul Sfant, asa cum faceau apostolii. Apostolii faceau acest lucru in Numele lui Isus pentru ca cel care da Duhul Sfant este Isus.

Care este deci legatura intre ceea ce te invata denominatiunea in care esti si nasterea din nou? Daca omul crede ca deja a primit Duhul Sfant si acest lucru nu este adevarat acel om se va culca pe o ureche si va crede ca este in siguranta si nu va cauta sa stie daca are sau nu Duhul Sfant si cum il poate capata. Acest lucru este fatal…

Eu nu as avea curajul sa ii spun unui om caruia i-am vestit Evanghelia si care m-a crezut ca acum poate sta linistit pentru ca doar faptul ca a crezut il salveaza.
Daca esti intrebat: “Esti tu mantuit?” cei vei raspunde? Cei mai multi te invata sa spui ca da esti pentru ca tu crezi in Isus si prin credinta esti salvat. Asa spune Biblia? Isus spune altceva:

Ioan 3
1. Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor.
2. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: “Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit dela Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.”
3. Drept raspuns, Isus i-a zis: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”
4. Nicodim I-a zis: “Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca?”
5. Isus i-a raspuns: “Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.

Matei 5
20. Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.

Matei 18
2. Isus a chemat la El un copilas, l-a pus in mijlocul lor,
3. si le-a zis: “Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.
11. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.
12. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.
13. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
14. Caci toti ceice sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Si voi n’ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava! adica: Tata!”
16. Insus Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca santem copii ai lui Dumnezeu.
17. Si, daca santem copii, santem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El.

Osandire nu mai este pentru cei ce traiesc dupa indemnul Duhului. Aceasta inseamna ca Duhul trebuie sa fie in tine, sa te calauzeasca, sa ii intelegi indemnurile, sa le auzi/simti si sa le urmezi.

Evrei 10
12. El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13. si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-i fie facuti asternut al picioarelor Lui.
14. Caci printr’o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.
15. Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul sfant. Caci, dupa ce a zis:
16. “Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor, si le voi scrie in mintea lor”,
17. adauga: “Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor.”

18. Dar acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat.
19. Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul prea sfant,
20. pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din launtru, adica trupul Sau:
21. si fiindca avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22. sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de un cuget rau, si cu trupul spalat cu o apa curata.
23. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta.
24. Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.

Prin jertfa Domnului Isus se intampla urmatoarele:
– cei care sunt sfiintiti in aceasta viata vor deveni desavarsiti. Ca sa fii sfiintit trebuie ca Duhul Sfant sa fie in tine.
– Dumnezeu pune legile Lui, care nu s-au schimbat intre timp, in inima si mintea noastra. Aceasta este nasterea din nou. Prin Duhul, avem mereu in mintea noastra legile Domnului, ni le amintim mereu si le avem si in inima ceea ce inseamna ca vom iubi aceste legi si vom vrea sa le indeplinim.
– Dumnezeu nu isi va mai aminti pacatele si faradelegile noastre.

Marea majoritate a oamenilor accepta ceea ce au fost invatati de denominatiunea in care se afla fara sa caute singuri raspunsurile in Biblie. Ei se gandesc ca daca atatia oameni invatati, cu scoli teologice, spun ceva inseamna ca asa este pentru ca acei oameni au cunostintele necesare. Dar uite ca Pavel spune altfel:

1 Corinteni 2
1. Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n’am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita.
2. Caci n’am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit.
3. Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.
4. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr’o dovada data de Duhul si de putere,
5. pentruca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totus ceeace propovaduim noi printre cei desavarsiti, este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciti.
7. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci,

8. si pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei.
9. Dar, dupa cum este scris: “Lucruri, pe cari ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe cari le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc.”
10. Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
11. In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului, care este in el? Tot asa: nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu.
12. Si noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.
13. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate dela intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate dela Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
14. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentruca trebuiesc judecate duhovniceste.

15. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insus nu poate fi judecat de nimeni.
16. Caci “cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-i poata da invatatura?” Noi insa avem gandul lui Hristos.

Daca ai Duhul Sfant vei descoperi frumusetea extraordinara a Bibliei, vei descoperi ca nimic nu se contrazice, vei descoperi cum toate vorbesc despre acelasi mesaj care nu se schimba…

Zeciuiala si faptele bune

Crestinii vor fi judecati de Domnul Isus dupa faptele pe care le-au facut cat erau in trup.

2 Corinteni 5
10. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.

Matei 25
31. “Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre;
33. si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui.
34. Atunci Imparatul va zice celor dela dreapta Lui: “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v’a fost pregatita dela intemeierea lumii.
35. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M’ati primit;
36. am fost gol, si M’ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”

37. Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: “Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut?
38. Cand Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat?
39. Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita, si am venit pe la Tine?”
40. Drept raspuns, Imparatul le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”
41. Apoi va zice celor dela stanga Lui: “Duceti-va dela Mine, blestematilor, in focul cel vecinic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M’ati primit; am fost gol, si nu M’ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n’ati venit pela Mine.”

44. Atunci Ii vor raspunde si ei: “Doamne, cand Te-am vazut noi flamand sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?”
45. Si El, drept raspuns, le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecateori n’ati facut aceste lucruri unuia dintr’acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vecinica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vecinica.”

Din toata invatatura Domnului Isus vedem ca noi ca si crestini avem de realizat legea lui Dumnezeu asa cum este ea in realitate, nu dupa cum o interpreteaza oamenii. Dumnezeu este sfant si noi putem sa fim in prezenta Sa doar daca ne sfiintim prin Duhul Sfant.
Dupa cum probabil multi stiu, in Noul Testament nu se mentioneaza nimic despre zeciuiala si asta pentru ca noi crestinii nu mai suntem sub lege si nu mai suntem obligati sa tinem nimic din lege. Dar pentru noi porunca este mai mare. Nu mai trebuie sa dam zeciuiala dar trebuie sa fim milostivi, trebuie sa facem lucrurile poruncite de Isus din dragoste pentru El.
Firea pamanteasca nu poate face tot ceea ce Isus ne-a poruncit dar prin Duhul Sfant care ne-a nacut din nou vrem si putem.
Daca cineva nu simte ca trebuie sa faca toate aceste lucruri ar trebui sa se gandeasca de ce ii lipseste Duhul Sfant.

Luca 6
33. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa.
34. Si daca dati cu imprumut acelora dela cari nadajduiti sa luati inapoi, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai.
35. Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu cei nemultamitori si cu cei rai.
36. Fiti dar milostivi, cum si Tatal vostru este milostiv.
37. Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta.
38. Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.”

Matei 23
23. Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentruca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.

Din Epistola catre Corintei observ ca se strangeau ajutoare pentru cei in nevoie de atunci dar nimeni nu era obligat sa faca acest lucru si nici nu era un procent sau o suma fixa ce trebuia stransa ci fiecare dadea dupa cum simtea in inima lui.

2 Corinteni 8
1. Fratilor, voim sa va aducem la cunostinta harul, pe care l-a dat Dumnezeu in Bisericile Macedoniei.
2. In mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste masura de mare si saracia lor lucie, au dat nastere la un belsug de darnicie din partea lor.
3. Va marturisesc ca au dat de buna voie, dupa puterea lor, si chiar peste puterile lor.
4. Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti.
5. Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu.
6. Noi dar, am rugat pe Tit sa ispraveasca aceasta strangere de ajutoare, pe care o incepuse.
7. Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere.
8. Nu spun lucrul acesta ca sa va dau o porunca; ci pentru ravna altora, si ca sa pun la incercare curatia dragostei voastre.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentruca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti.
10. In aceasta privinta va dau un sfat. Si sfatul acesta va este de folos voua, cari, de acum un an, cei dintai ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Ispraviti dar acum de facut; pentruca, dupa graba vointei sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12. Pentruca, daca este bunavointa, darul este primit, avandu-se in vedere ce are cineva, nu ce n’are.
13. Aici nu este vorba ca altii sa fie usurati, iar voi stramtorati;
14. ci este vorba de o potrivire: in imprejurarea de acum, prisosul vostru sa acopere nevoile lor, pentruca si prisosul lor sa acopere, la randul lui, nevoile voastre, asa ca sa fie o potrivire;
15. dupa cum este scris: “Cel ce stransese mult, n’avea nimic de prisos, si cel ce stransese putin, nu ducea lipsa.”

16. Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus in inima lui Tit aceeas ravna pentru voi.
17. Caci el a primit indemnul nostru; ba inca, stapanit de o ravna arzatoare, a pornit de buna voie spre voi.

2 Corinteni 9
1. Este de prisos sa va mai scriu cu privire la strangerea de ajutoare pentru sfinti.
2. Cunosc, in adevar, bunavointa voastra, cu care ma laud cu privire la voi catre Macedoneni, si le spun ca Ahaia este gata de acum un an. Si ravna voastra a imbarbatat pe foarte multi din ei.
3. Am trimes totus pe frati, pentruca lauda noastra cu voi sa nu fie nimicita cu prilejul acesta, ci sa fiti gata, cum am spus.
4. Daca vor veni vreunii din Macedonia cu mine, si nu va vor gasi gata, n’as vrea ca noi (ca sa nu zicem voi) sa fim dati de rusine in increderea aceasta.
5. De aceea, am socotit de trebuinta, sa rog pe frati sa vina mai inainte la voi, si sa pregateasca strangerea darurilor fagaduite de voi, ca ele sa fie gata, facute cu darnicie nu cu zgarcenie.
6. Sa stiti: cine samana putin, putin va secera; iar cine samana mult, mult va secera.
7. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau, sau de sila, caci “pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu.”
8. Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentruca, avand totdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisositi in orice fapta buna,
9. dupa cum este scris: “A imprastiat, a dat saracilor, neprihanirea lui ramane in veac.”
10. “Cel ce da samanta samanatorului si pane pentru hrana”, va va da si va va inmulti si voua samanta de samanat si va face sa creasca roadele neprihanirii voastre.
11. In chipul acesta veti fi imbogatiti in toate privintele, pentru orice darnicie, care, prin noi, va face sa se aduca multamiri lui Dumnezeu.
12. Caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopere nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multamiri catre Dumnezeu.

13. Asa ca dovada data de voi prin ajutorul acesta, ii face sa slaveasca pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care marturisiti ca o aveti fata de Evanghelia lui Hristos, si pentru darnicia ajutorului vostru fata de ei si fata de toti;
14. si-i face sa se roage pentru voi, si sa va iubeasca din inima, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu fata de voi.
15. Multamiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

Ca o concluzie la toate cele de mai sus, as spune ca a da a 10-a parte din venituri la biserica este un lucru laudabil dar lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici. Darnicia noastra trebuie sa fie mai mare si trebuie sa ii ajutam cu adevarat pe cei ce sunt in nevoi cu ceea ce au ei nevoie: bani, alimente, haine si orice le-ar fi de folos.
Daca dati a 10-a parte este foarte bine dar nu va opriti aici crezand ca v-ati facut partea pentru ca nu e asa. Domnul Isus ne va judeca dupa felul in care i-am ajutat pe cei in lipsuri de langa noi nu dupa cat de des am dat sau nu zeciuiala la biserica. Banii trebuie sa ii dam pentru raspandirea Evangheliei si pentru nevoiasi.
Este adevarat ca este nevoie de bani si pentru intretinerea bisericii in care se intalnesc toti credinciosii dar aceia sunt bani dati pentru confortul nostru, nu pentru Dumnezeu.
Domnul Isus ne invata sa avem grija de cei napastuiti, iar daca nu puteti sa faceti ceea ce El ne cere, nu simtiti ca asta trebuie facut inseamna ca Duhul Sfant nu este in voi…

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Nu trebuie sa confundam realizarea faptelor bune cu conditia pentru a fi mantuit. Lucrurile stau exact invers, daca esti pe drumul mantuirii faci fapte bune datorita Duhului Sfant. Faptul ca respectam invataturile lui Isus sau nu ar trebui sa fie ceea ce ne arata daca suntem pe drumul cel bun, daca-L avem in noi pe Duhul Sfant sau nu.

Mantuirea pe intelesul tuturor

Multa vreme am incercat sa aflu cum se capata mantuirea si ce inseamna ea. Am citit toate explicatiile, din toate denominatiunile mai cunoscute si tot nu am ajuns la o idee clara de la inceput pana la sfarsit. Atunci am decis ca numai Biblia poate oferi raspunsul. Si aici l-am si gasit. De la un capat pana la celalalt.
Iata ce am descoperit in Biblie:

Dumnezeu a creeat lumea si primii oameni.
Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s’o lucreze si s’o pazeasca.
6. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.”

Dumnezeu le-a lasat primilor oameni liberul arbitru. Ei puteau alege sa-L asculte sau nu pe Dumnezeu. Dumnezeu a vrut niste fiinte care sa-L iubeasca din proprie initiativa, nu constransi. Adam si Eva trebuiau sa-L asculte pe Dumnezeu pentru ca Il cunosteau si stiau ca le vrea binele.
Ce s-a intamplat? Satana, care era un inger cazut, un inger care a reusit sa atraga de partea lui o treime din ingeri si care uraste lucrarea lui Dumnezeu, a venit sa ii atraga de partea lui pe oameni. Modul de actiune insa este cu totul altul decat cel al lui Dumnezeu.
Dumnezeu le-a spus oamenilor adevarul si le-a explicat ce se intampla daca nu Il asculta. Satana in schimb a venit si i-a pacalit pe oameni, i-a mintit, pentru a-i atrage de partea lui. El a spus ca Dumnezeu minte si ca nu vor muri daca mananca din pom. Mai mult de atat, Il acuza pe Dumnezeu ca le ascunde oamenilor realitatea si ca le interzice sa manance din pom ca sa nu devina si oamenii ca El.
De ce era atat de important de cine asculta omul? Pentru ca acela de care asculti este stapanul tau. Cand oamenii au ascultat de sarpe, Satan a devenit stapanul lor in locul lui Dumnezeu. Deci primii oameni au ales sa nu Il creada pe Dumnezeu si sa asculte de Satan si astfel acesta sa ii aiba in stapanire.

Genesa (Facerea) 3
1. Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe cari le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”
2. Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.”
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
4. Atunci sarpele a zis femeii: “Hotarat, ca nu veti muri:
5. dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”.
6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: “Unde esti?”
10. El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentruca eram gol, si m’am ascuns.”
11. Si Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?”
12. Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.”
13. Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut?” Femeia a raspuns: “Sarpele m’a amagit, si am mancat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: “Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.
15. Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”
16. Femeii i-a zis: “Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”
17. Omului i-a zis: “Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el,” blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;
18. spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp.
19. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci panea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impedecam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci.”
23. Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.

Prin neascultarea de Dumnezeu si ascultarea de Satan, primii oameni au trecut de sub ascultarea de Dumnezeu sub ascultarea de Satan. In acel moment, Dumnezeu i-a pedepsit cu moartea asa cum le spusese de la inceput ca va face. Oare ce s-ar fi intamplat daca oamenii, niste fiinte care au cazut si s-au pus in slujba lui Satan si care aveau puterea sa se inmulteasca ar fi capatat viata vesnica?!! Satan asta urmarea…
In momentul in care nu au ascultat, oamenii au devenit robi ai pacatului. Aceasta inseamna ca omul nu poate sa faca fapte bune sau sa Il caute si sa Il iubeasca pe Dumnezeu din proprie initiativa. Din momentul caderii, oamenii care s-au nascut de-a lungul timpului au mostenit firea primilor oameni, firea pacatoasa.
La un moment dat Dumnezeu le-a dat oamenilor, mai bine zis poporului ales de El pentru a-si indepini planul de mantuire, evreii, Legea.
Prin Lege a fost facuta cunoscuta oamenilor neprihanirea lui Dumnezeu, le-a fost aratat oamenilor cum ar trebui ei sa fie ca sa fie copatibili cu Dumnezeu.
Dar nici un om nu poate sa se comporte asa cum spune Legea pentru ca toti oamenii, fara nici o exceptie, sunt pacatosi pentru ca au mostenit firea care ii indeamna la pacat.
In acest caz mai exista cale de scapare pentru oameni? Slava Domnului ca da. Calea de scapare(mantuire) este Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu. Cum vine asta?
Asa cum pacatul a intrat in lume prin alegerea unui singur om, tot asa, prin alegerea unui singur om omenirea poate sa fie salvata. Pentru aceasta ar trebui ca un om sa aleaga sa moara pentru pacatele tuturor oamenilor astfel incat acel om sa plateasca pentru pacate celorlalti. Un astfel de om nu are cum sa existe pentru ca oamenii sunt pacatosi, sunt rai. Atunci singura solutie de a salva oamenii a fost aceea in care Fiul lui Dumnezeu de buna voie s-a intrupat si a ales sa moara pentru pacatele oamenilor astfel incat sa existe o cale pentru mantuirea acestora.
Principiul liberului arbitru functioneaza in continuare pentru fiecare om in parte asa ca fiecare poate sa aleaga daca vrea mantuirea sau nu. Nimeni nu este constrans.
Dupa ce si-a dat viata pentru pacatele oamenilor, Isus a fost inviat dintre cei morti si s-a intors la Dumnezeu. Datorita jertfei Lui, oamenii care cred in El si Il accepta ca Domn al lor, vor primi de la Isus botezul cu Duhul Sfant. Datorita Duhului Sfant omul poate sa scape de pacat. Prin primirea Duhului Sfant omul se naste din nou, devine o alta faptura. Firea veche, cea aplecata spre pacat ramane dar omul are posibilitatea sa asculte de Duhul Sfant si sa faca ceea ce Acesta ii spune si astfel firea pacatoasa poate fi infranta.

Domnul Isus a spus:
Matei 5
17. Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.

Deci Domnul Isus nu a venit ca sa dea o alta lege ci ca sa ii ajute pe oameni sa implineasca legea lui Dumnezeu. Cum se poate face asta? Prin credinta in Isus, alegem sa devenim ucenicii Lui, ne botezam in apa si apoi primim de la Domnul Isus botezul cu Duhul Sfant.
Duhul Sfant, daca ascultam de El, ne naste din nou si ne ajuta sa facem tot ceea ce ne-a poruncit Isus.
Dumnezeu nu se schimba si El este sfant. De aceea omul pacatos nu poate sa Il vada pe Dumnezeu. Dar acum, prin Duhul, putem fi nascuti din nou si sfintiti astfel incat sa putem sta in prezenta lui Dumnezeu. Pentru aceasta insa fiecare om in parte trebuie sa faca o alegere, sa-L accepte pe Isus ca Domn si sa traiasca prin credinta. Fiecare om in parte trebuie sa lase Duhul Sfant sa-si faca in el lucrarea prin care este transformat.

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.
11. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.
12. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.
13. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
14. Caci toti ceice sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Si voi n’ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava! adica: Tata!”
16. Insus Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca santem copii ai lui Dumnezeu.

Mantuirea

Matei 7
12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.
13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla.

De multe ori mi-am pus intrebarea de ce spune Domnul Isus aceste lucruri. In ziua de azi sunt foarte multi cei care spun ca sunt mantuiti. Doar sunt botezati, merg la biserica, se roaga, e totul in regula. Li s-a spus ca daca spun o rugaciune ca sa-L primeasca pe Isus in inima e totul in regula sau ca daca faca fapte bune sunt pe calea ca buna. Dar oare asa sa fie? E chiar atat de simplu? Isus spune ca putini sunt cei care afla calea ingusta care duce la viata. Oare la ce se refera?

Matei 13
36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor, si a intrat in casa. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, si I-au zis: “Talcuieste-ne pilda cu neghina din tarina.”
37. El le-a raspuns: “Cel ce samana samanta buna, este Fiul omului.
38. Tarina, este lumea; samanta buna sunt fiii Imparatiei; neghina, sunt fiii Celui rau.
39. Vrajmasul, care a samanat-o, este Diavolul; secerisul, este sfarsitul veacului; seceratorii, sunt ingerii.
40. Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului.
41. Fiul omului va trimete pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, cari sunt pricina de pacatuire si pe ceice savarsesc faradelegea,
42. si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor
43. Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit, sa auda.
44. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpara tarina aceea.
45. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritare frumoase.
46. Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are, si-l cumpara.
47. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti.
48. Dupace s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun, si arunca afara ce este rau.
49. Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni,
50. si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
51. “Ati inteles voi toate aceste lucruri?” i-a intrebat Isus. -“Da, Doamne”, I-au raspuns ei.
52. Si El le-a zis: “De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi.”

Cand am citit versetele de mai sus m-a frapat faptul ca Domnul Isus nu zice ca vor fi alesi cei care cred in El ci cei care fac binele, vor fi aruncati afara cei care lucreaza faradelegea si cei care sunt o pricina de poticnire.
Domnul Isus in predicile Lui se axeaza pe ceea ce trebuie sa faca oamenii si cum trebuie sa fie si pe credinta. Intr-adevar El nu a desfiintat Legea ci a intarit-o. A aratat ce vrea Dumnezeu de la noi, cum ne vrea El.

Matei 8
5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-l ruga
6. si-i zicea: “Doamne, robul meu zace in casa slabanog, si se chinuieste cumplit.”
7. Isus i-a zis: “Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
8. “Doamne”, a raspuns sutasul, “nu sunt vrednic sa intri supt acoperemantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
9. Caci si eu sunt om supt stapanire; am supt mine ostasi, si zic unuia: “Du-te!” si se duce; altuia: “Vino!” si vine; si robului meu: “Fa cutare lucru!” si-l face.
10. Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupa El: “Adevarat va spun ca nici in Israel n’am gasit o credinta asa de mare.
11. Dar va spun ca vor veni multi dela rasarit si dela apus, si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor.
12. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunerecul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
13. Apoi a zis sutasului: “Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

Ce L-a mirat pe Isus atat de tare la acest sutas? Si altii au avut credinta in Isus ca poate sa vindece.
Acest sutas insa a inteles autoritatea pe care o are Isus, a inteles cine este El cu adevarat si a crezut lucrurile acestea.

Am pus toate aceste lucruri cap la cap, precum si alt versete si am inteles urmatorul lucru despre mantuire:

Dumnezeu a vrut in harul Sau sa ne dea posibilitatea mantuirii, motiv pentru care Domnul Isus a trebuit sa moara pe cruce pentru noi ca sa ne poata fi iertate pacatele prin credinta in El. Dar asta nu este tot. Daca ne oprim aici pierdem mult. Suntem de abia la inceput. Domnul Isus trebuia sa se inalte ca sa coboare asupra celor ce cred in El promisiunea lui Dumnezeu, Duhul Sfant. Este necesar Duhul Sfant? Este esential. El este cel care ne naste din nou. Daca nu suntem nascuti din nou nu putem intra in Imparati cerurilor.
Deci dupa ce am crezut in Domnul Isus, ne-am pocait de pacatele noastre, de starea noastra pacatoasa si am marturisit credinta noastra in apa botezului. In acel moment ne imbracam cu Hristos. Dar El este via iar noi mladitele si trebuie sa ramanem in El si sa aducem roada. Fara roada suntem taiati si aruncati afara.
Cum putem sa aducem roada? Ascultand de Duhul Sfant care este in noi. Duhul Sfant pe care ni-l da Isus.
Asa dupa cum a spus Isus, nasterea din nou necesara este nasterea din apa si din Duh. El, Duhul Sfant ne da puterea de a birui pacatul si de a deveni oameni noi care pot avea partasie cu Dumnezeu. Dar nici aici nu s-a terminat pentru ca Duhul Sfant poate fi intristat si poate pleca.
Si uite cum acea cale poate sa fie stramta si putini sa mearga pe ea si uite cum mantuirea este prin harul lui Dumnezeu, datorita mortii lui Isus pe cruce pentru noi si datorita lucrarii Duhului Sfant in viata noastra.
Iar ca sa crezi aceste lucruri iti trebuie o credinta ca a sutasului, trebuie sa intelegi cine este Isus si ce autoritate are El.

Ioan 15
1. Eu sunt adevarata vita, si Tatal Meu este vierul.
2. Pe orice mladita, care este in Mine si n’aduce roada, El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.
3. Acum voi santeti curati, din pricina cuvantului, pe care vi l-am spus.
4. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupacum mladita nu poate aduce roada dela sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt Vita, voi santeti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.
6. Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.
7. Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.

Home

Faceti ucenici din toate neamurile 3

Faptele Apostolilor 2
1. In ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelas loc.
2. Deodata a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic, si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei, si s-au asezat cate una pe fiecare din ei.
4. Si toti s-au umplut de Duh Sfant, si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca.
5. Si se aflau atunci in Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sunt supt cer.
6. Cand s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat si a ramas incremenita; pentruca fiecare ii auzea vorbind in limba lui.
7. Toti se mirau, se minunau, si ziceau unii catre altii: “Toti acestia cari vorbesc, nu sunt Galileeni?
8. Cum dar ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra, in care ne-am nascut?
9. Parti, Mezi, Elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, Iudei sau prozeliti,
11. Cretani si Arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12. Toti erau uimiti, nu stiau ce sa creada, si ziceau unii catre altii: “Ce vrea sa zica aceasta?”
13. Dar altii isi bateau joc, si ziceau: “Sant plini de must!”
14. Atunci Petru s-a sculat in picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, si le-a zis: “Barbati Iudei si voi toti cei cari locuiti in Ierusalim, sa stiti lucrul acesta, si ascultati cuvintele mele!
15. Oamenii acestia nu sunt beti, cum va inchipuiti voi, caci nu este decat al treilea ceas din zi.
16. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17. “In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri!
18. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor prooroci.
19. Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum;
20. soarele se va preface in intunerec, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita.
21. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit.”
22. Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti;
23. pe Omul acesta, dat in manile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege.
24. Dar Dumnezeu L-a inviat, deslegandu-i legaturile mortii, pentruca nu era cu putinta sa fie tinut de ea.
…….
32. Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti santem martori ai lui.
33. Si acum, odata ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu, si a primit dela Tatal fagaduinta Duhului Sfant, a turnat ce vedeti si auziti.
34. Caci David nu s-a suit in ceruri, ci el singur zice: “Domnul a zis Domnului meu: “Sezi la dreapta Mea,
35. panace voi pune pe vrajmasii Tai supt picioarele Tale.”
36. Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi.”
37. Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?”
38. “Pocaiti-va”, le-a zis Petru, “si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
39. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

40. Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna, si zicea: “Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.”
41. Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

Exact dupa primirea botezului cu Duhul Sfant, Petru tine un discurs memorabil si le explica celor prezenti ce s-a intamplat cu ei si ce inseamna aceasta.
Cand acei oameni intreaba ce este de facut Petru le spune:
– pocaiti-va
– si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre
– apoi veti primi darul Sfantului Duh.
Asta trebuie sa facem pentru a deveni ucenici ai Domnului Isus iar apoi, in calitate de ucenici, trebuie sa invatam de la Domnul nostru cum sa devenim ca El si cum sa facem ceea ce si El facea. Trebuie sa invatam poruncile Lui si sa le punem in practica pana devenim perfecti.

Importanta primirii Duhului Sfant reiese din urmatoarele versete:
Romani 8
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.
11. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.

Ioan 3
1. Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor.
2. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: “Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit dela Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.”
3. Drept raspuns, Isus i-a zis: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”
4. Nicodim I-a zis: “Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca?”
5. Isus i-a raspuns: “Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.

Home

Faceti ucenici din toate neamurile 2

Matei 3
11. Cat despre mine, eu va botez cu apa, spre pocainta; dar Celce vine dupa mine, este mai puternic decat mine, si eu nu sunt vrednic sa-i duc incaltamintele. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.

Marcu 1
1. Inceputul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2. Dupacum este scris in proorocul Isaia: “Iata, trimet inaintea Ta pe solul Meu, care Iti va pregati calea…
3. Glasul celui ce striga in pustie: “Pregatiti calea Domnului, neteziti-i cararile,”
4. a venit Ioan care boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor.
5. Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.
6. Ioan era imbracat cu o haina de par de camila, si imprejurul mijlocului era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica.
7. Ioan propovaduia, si zicea: “Dupa mine vine Cel ce este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa ma plec sa-i desleg curelele incaltamintelor.
8. Eu, da, v’am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant.”

Luca 3
3. Si Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului, si propovaduia botezul pocaintei, pentru iertarea pacatelor,
4. dupa cum este scris in cartea cuvintelor proorocului Isaia: “Iata glasul celui ce striga in pustie: “Pregatiti calea Domnului, neteziti-i cararile.

16. Ioan, drept raspuns, a zis tuturor: “Cat despre mine, eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine, si caruia eu nu sunt vrednic sa-i desleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.
17. Acela are lopata in mana; Isi va curati aria cu desavarsire, si Isi va strange graul in granar, iar pleava o va arde intr’un foc care nu se stinge.”
18. Astfel propovaduia Ioan norodului Evanghelia, si-i dadea inca multe alte indemnuri.

Ioan 1
29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el, si a zis: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!
30. El este Acela despre care ziceam: “Dupa mine vine un om, care este inaintea mea, caci era inainte de mine.
31. Eu nu-l cunosteam, dar tocmai pentru aceasta am venit sa botez cu apa: ca El sa fie facut cunoscut lui Israel.”
32. Ioan a facut urmatoarea marturisire: “Am vazut Duhul pogorandu-Se din cer ca un porumbel si oprindu-Se peste El.
33. Eu nu-l cunosteam; dar Celce m’a trimes sa botez cu apa, mi-a zis: “Acela peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si oprindu-Se, este Celce boteaza cu Duhul Sfant.”
34. Si eu am vazut lucrul acesta, si am marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu.”

Faptele Apostolilor 1
4. Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, “pe care,” le-a zis El, “ati auzit-o dela Mine.
5. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant.”
6. Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: “Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?”
7. El le-a raspuns: “Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat supt stapanirea Sa.
8. Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogora Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului.”
9. Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor.

Aceasta promisiune a botezului cu Duhul Sfant apare chiar de la inceput, inainte de a-si fi inceput Isus lucrarea si aceeasi promisiune o face si Isus inainte de a se inalta. Din versetele de mai sus aceasta nu pare o promisiune dintre multe altele ci este chiar promisiunea noului legamant si dupa cum vedem din versetele de mai jos are legatura directa cu mantuirea:

Faptele Apostolilor 2
16. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17. “In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri!
18. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor prooroci.
19. Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum;
20. soarele se va preface in intunerec, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita.
21. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit.

Home