Zeciuiala si faptele bune

Crestinii vor fi judecati de Domnul Isus dupa faptele pe care le-au facut cat erau in trup.

2 Corinteni 5
10. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.

Matei 25
31. “Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre;
33. si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui.
34. Atunci Imparatul va zice celor dela dreapta Lui: “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v’a fost pregatita dela intemeierea lumii.
35. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M’ati primit;
36. am fost gol, si M’ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: “Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut?
38. Cand Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat?
39. Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita, si am venit pe la Tine?”
40. Drept raspuns, Imparatul le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”
41. Apoi va zice celor dela stanga Lui: “Duceti-va dela Mine, blestematilor, in focul cel vecinic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M’ati primit; am fost gol, si nu M’ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n’ati venit pela Mine.”
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: “Doamne, cand Te-am vazut noi flamand sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?”
45. Si El, drept raspuns, le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecateori n’ati facut aceste lucruri unuia dintr’acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vecinica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vecinica.”

Din toata invatatura Domnului Isus vedem ca noi ca si crestini avem de realizat legea lui Dumnezeu asa cum este ea in realitate, nu dupa cum o interpreteaza oamenii. Dumnezeu este sfant si noi putem sa fim in prezenta Sa doar daca ne sfiintim prin Duhul Sfant.
Dupa cum probabil multi stiu, in Noul Testament nu se mentioneaza nimic despre zeciuiala si asta pentru ca noi crestinii nu mai suntem sub lege si nu mai suntem obligati sa tinem nimic din lege. Dar pentru noi porunca este mai mare. Nu mai trebuie sa dam zeciuiala dar trebuie sa fim milostivi, trebuie sa facem lucrurile poruncite de Isus din dragoste pentru El.
Firea pamanteasca nu poate face tot ceea ce Isus ne-a poruncit dar prin Duhul Sfant care ne-a nacut din nou vrem si putem.
Daca cineva nu simte ca trebuie sa faca toate aceste lucruri ar trebui sa se gandeasca de ce ii lipseste Duhul Sfant.

Luca 6
33. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa.
34. Si daca dati cu imprumut acelora dela cari nadajduiti sa luati inapoi, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai.
35. Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu cei nemultamitori si cu cei rai.
36. Fiti dar milostivi, cum si Tatal vostru este milostiv.
37. Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta.
38. Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.”

Matei 23
23. Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentruca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.

Din Epistola catre Corintei observ ca se strangeau ajutoare pentru cei in nevoie de atunci dar nimeni nu era obligat sa faca acest lucru si nici nu era un procent sau o suma fixa ce trebuia stransa ci fiecare dadea dupa cum simtea in inima lui.

2 Corinteni 8
1. Fratilor, voim sa va aducem la cunostinta harul, pe care l-a dat Dumnezeu in Bisericile Macedoniei.
2. In mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste masura de mare si saracia lor lucie, au dat nastere la un belsug de darnicie din partea lor.
3. Va marturisesc ca au dat de buna voie, dupa puterea lor, si chiar peste puterile lor.
4. Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti.
5. Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu.
6. Noi dar, am rugat pe Tit sa ispraveasca aceasta strangere de ajutoare, pe care o incepuse.
7. Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere.
8. Nu spun lucrul acesta ca sa va dau o porunca; ci pentru ravna altora, si ca sa pun la incercare curatia dragostei voastre.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentruca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti.
10. In aceasta privinta va dau un sfat. Si sfatul acesta va este de folos voua, cari, de acum un an, cei dintai ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Ispraviti dar acum de facut; pentruca, dupa graba vointei sa fie si infaptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12. Pentruca, daca este bunavointa, darul este primit, avandu-se in vedere ce are cineva, nu ce n’are.
13. Aici nu este vorba ca altii sa fie usurati, iar voi stramtorati;
14. ci este vorba de o potrivire: in imprejurarea de acum, prisosul vostru sa acopere nevoile lor, pentruca si prisosul lor sa acopere, la randul lui, nevoile voastre, asa ca sa fie o potrivire;
15. dupa cum este scris: “Cel ce stransese mult, n’avea nimic de prisos, si cel ce stransese putin, nu ducea lipsa.”
16. Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus in inima lui Tit aceeas ravna pentru voi.
17. Caci el a primit indemnul nostru; ba inca, stapanit de o ravna arzatoare, a pornit de buna voie spre voi.

2 Corinteni 9
1. Este de prisos sa va mai scriu cu privire la strangerea de ajutoare pentru sfinti.
2. Cunosc, in adevar, bunavointa voastra, cu care ma laud cu privire la voi catre Macedoneni, si le spun ca Ahaia este gata de acum un an. Si ravna voastra a imbarbatat pe foarte multi din ei.
3. Am trimes totus pe frati, pentruca lauda noastra cu voi sa nu fie nimicita cu prilejul acesta, ci sa fiti gata, cum am spus.
4. Daca vor veni vreunii din Macedonia cu mine, si nu va vor gasi gata, n’as vrea ca noi (ca sa nu zicem voi) sa fim dati de rusine in increderea aceasta.
5. De aceea, am socotit de trebuinta, sa rog pe frati sa vina mai inainte la voi, si sa pregateasca strangerea darurilor fagaduite de voi, ca ele sa fie gata, facute cu darnicie nu cu zgarcenie.
6. Sa stiti: cine samana putin, putin va secera; iar cine samana mult, mult va secera.
7. Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau, sau de sila, caci “pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu.”
8. Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentruca, avand totdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisositi in orice fapta buna,
9. dupa cum este scris: “A imprastiat, a dat saracilor, neprihanirea lui ramane in veac.”
10. “Cel ce da samanta samanatorului si pane pentru hrana”, va va da si va va inmulti si voua samanta de samanat si va face sa creasca roadele neprihanirii voastre.
11. In chipul acesta veti fi imbogatiti in toate privintele, pentru orice darnicie, care, prin noi, va face sa se aduca multamiri lui Dumnezeu.
12. Caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopere nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multamiri catre Dumnezeu.
13. Asa ca dovada data de voi prin ajutorul acesta, ii face sa slaveasca pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care marturisiti ca o aveti fata de Evanghelia lui Hristos, si pentru darnicia ajutorului vostru fata de ei si fata de toti;
14. si-i face sa se roage pentru voi, si sa va iubeasca din inima, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu fata de voi.
15. Multamiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

Ca o concluzie la toate cele de mai sus, as spune ca a da a 10-a parte din venituri la biserica este un lucru laudabil dar lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici. Darnicia noastra trebuie sa fie mai mare si trebuie sa ii ajutam cu adevarat pe cei ce sunt in nevoi cu ceea ce au ei nevoie: bani, alimente, haine si orice le-ar fi de folos.
Daca dati a 10-a parte este foarte bine dar nu va opriti aici crezand ca v-ati facut partea pentru ca nu e asa. Domnul Isus ne va judeca dupa felul in care i-am ajutat pe cei in lipsuri de langa noi nu dupa cat de des am dat sau nu zeciuiala la biserica. Banii trebuie sa ii dam pentru raspandirea Evangheliei si pentru nevoiasi.
Este adevarat ca este nevoie de bani si pentru intretinerea bisericii in care se intalnesc toti credinciosii dar aceia sunt bani dati pentru confortul nostru, nu pentru Dumnezeu.
Domnul Isus ne invata sa avem grija de cei napastuiti, iar daca nu puteti sa faceti ceea ce El ne cere, nu simtiti ca asta trebuie facut inseamna ca Duhul Sfant nu este in voi…

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Nu trebuie sa confundam realizarea faptelor bune cu conditia pentru a fi mantuit. Lucrurile stau exact invers, daca esti pe drumul mantuirii faci fapte bune datorita Duhului Sfant. Faptul ca respectam invataturile lui Isus sau nu ar trebui sa fie ceea ce ne arata daca suntem pe drumul cel bun, daca-L avem in noi pe Duhul Sfant sau nu.

 

Mantuirea pe intelesul tuturor

Multa vreme am incercat sa aflu cum se capata mantuirea si ce inseamna ea. Am citit toate explicatiile, din toate denominatiunile mai cunoscute si tot nu am ajuns la o idee clara de la inceput pana la sfarsit. Atunci am decis ca numai Biblia poate oferi raspunsul. Si aici l-am si gasit. De la un capat pana la celalalt.
Iata ce am descoperit in Biblie:

Dumnezeu a creeat lumea si primii oameni.
Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s’o lucreze si s’o pazeasca.
6. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.”

Dumnezeu le-a lasat primilor oameni liberul arbitru. Ei puteau alege sa-L asculte sau nu pe Dumnezeu. Dumnezeu a vrut niste fiinte care sa-L iubeasca din proprie initiativa, nu constransi. Adam si Eva trebuiau sa-L asculte pe Dumnezeu pentru ca Il cunosteau si stiau ca le vrea binele.
Ce s-a intamplat? Satana, care era un inger cazut, un inger care a reusit sa atraga de partea lui o treime din ingeri si care uraste lucrarea lui Dumnezeu, a venit sa ii atraga de partea lui pe oameni. Modul de actiune insa este cu totul altul decat cel al lui Dumnezeu.
Dumnezeu le-a spus oamenilor adevarul si le-a explicat ce se intampla daca nu Il asculta. Satana in schimb a venit si i-a pacalit pe oameni, i-a mintit, pentru a-i atrage de partea lui. El a spus ca Dumnezeu minte si ca nu vor muri daca mananca din pom. Mai mult de atat, Il acuza pe Dumnezeu ca le ascunde oamenilor realitatea si ca le interzice sa manance din pom ca sa nu devina si oamenii ca El.
De ce era atat de important de cine asculta omul? Pentru ca acela de care asculti este stapanul tau. Cand oamenii au ascultat de sarpe, Satan a devenit stapanul lor in locul lui Dumnezeu. Deci primii oameni au ales sa nu Il creada pe Dumnezeu si sa asculte de Satan si astfel acesta sa ii aiba in stapanire.

Genesa (Facerea) 3
1. Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe cari le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”
2. Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.”
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
4. Atunci sarpele a zis femeii: “Hotarat, ca nu veti muri:
5. dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”.
6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: “Unde esti?”
10. El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentruca eram gol, si m’am ascuns.”
11. Si Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?”
12. Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.”
13. Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut?” Femeia a raspuns: “Sarpele m’a amagit, si am mancat din pom.”
14. Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: “Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.
15. Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”
16. Femeii i-a zis: “Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”
17. Omului i-a zis: “Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el,” blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;
18. spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp.
19. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci panea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.”
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impedecam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci.”
23. Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.

Prin neascultarea de Dumnezeu si ascultarea de Satan, primii oameni au trecut de sub ascultarea de Dumnezeu sub ascultarea de Satan. In acel moment, Dumnezeu i-a pedepsit cu moartea asa cum le spusese de la inceput ca va face. Oare ce s-ar fi intamplat daca oamenii, niste fiinte care au cazut si s-au pus in slujba lui Satan si care aveau puterea sa se inmulteasca ar fi capatat viata vesnica?!! Satan asta urmarea…
In momentul in care nu au ascultat, oamenii au devenit robi ai pacatului. Aceasta inseamna ca omul nu poate sa faca fapte bune sau sa Il caute si sa Il iubeasca pe Dumnezeu din proprie initiativa. Din momentul caderii, oamenii care s-au nascut de-a lungul timpului au mostenit firea primilor oameni, firea pacatoasa.
La un moment dat Dumnezeu le-a dat oamenilor, mai bine zis poporului ales de El pentru a-si indepini planul de mantuire, evreii, Legea.
Prin Lege a fost facuta cunoscuta oamenilor neprihanirea lui Dumnezeu, le-a fost aratat oamenilor cum ar trebui ei sa fie ca sa fie copatibili cu Dumnezeu.
Dar nici un om nu poate sa se comporte asa cum spune Legea pentru ca toti oamenii, fara nici o exceptie, sunt pacatosi pentru ca au mostenit firea care ii indeamna la pacat.
In acest caz mai exista cale de scapare pentru oameni? Slava Domnului ca da. Calea de scapare(mantuire) este Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu. Cum vine asta?
Asa cum pacatul a intrat in lume prin alegerea unui singur om, tot asa, prin alegerea unui singur om omenirea poate sa fie salvata. Pentru aceasta ar trebui ca un om sa aleaga sa moara pentru pacatele tuturor oamenilor astfel incat acel om sa plateasca pentru pacate celorlalti. Un astfel de om nu are cum sa existe pentru ca oamenii sunt pacatosi, sunt rai. Atunci singura solutie de a salva oamenii a fost aceea in care Fiul lui Dumnezeu de buna voie s-a intrupat si a ales sa moara pentru pacatele oamenilor astfel incat sa existe o cale pentru mantuirea acestora.
Principiul liberului arbitru functioneaza in continuare pentru fiecare om in parte asa ca fiecare poate sa aleaga daca vrea mantuirea sau nu. Nimeni nu este constrans.
Dupa ce si-a dat viata pentru pacatele oamenilor, Isus a fost inviat dintre cei morti si s-a intors la Dumnezeu. Datorita jertfei Lui, oamenii care cred in El si Il accepta ca Domn al lor, vor primi de la Isus botezul cu Duhul Sfant. Datorita Duhului Sfant omul poate sa scape de pacat. Prin primirea Duhului Sfant omul se naste din nou, devine o alta faptura. Firea veche, cea aplecata spre pacat ramane dar omul are posibilitatea sa asculte de Duhul Sfant si sa faca ceea ce Acesta ii spune si astfel firea pacatoasa poate fi infranta.

Domnul Isus a spus:
Matei 5
17. Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.

Deci Domnul Isus nu a venit ca sa dea o alta lege ci ca sa ii ajute pe oameni sa implineasca legea lui Dumnezeu. Cum se poate face asta? Prin credinta in Isus, alegem sa devenim ucenicii Lui, ne botezam in apa si apoi primim de la Domnul Isus botezul cu Duhul Sfant.
Duhul Sfant, daca ascultam de El, ne naste din nou si ne ajuta sa facem tot ceea ce ne-a poruncit Isus.
Dumnezeu nu se schimba si El este sfant. De aceea omul pacatos nu poate sa Il vada pe Dumnezeu. Dar acum, prin Duhul, putem fi nascuti din nou si sfintiti astfel incat sa putem sta in prezenta lui Dumnezeu. Pentru aceasta insa fiecare om in parte trebuie sa faca o alegere, sa-L accepte pe Isus ca Domn si sa traiasca prin credinta. Fiecare om in parte trebuie sa lase Duhul Sfant sa-si faca in el lucrarea prin care este transformat.

Romani 8
1. Acum dar nu este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m’a izbavit de Legea pacatului si a mortii.
3. Caci-lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere-Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimetand, din pricina pacatului, pe insus Fiul Sau intr’o fire asemanatoare cu a pacatului,
4. pentruca porunca Legii sa fie implinita in noi, cari traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.
5. In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.
6. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.
7. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
8. Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Voi insa nu mai santeti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii.
11. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.
12. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.
13. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
14. Caci toti ceice sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Si voi n’ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava! adica: Tata!”
16. Insus Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca santem copii ai lui Dumnezeu.

 

Crezi ca ai credinta in Dumnezeu?

Ai credinta in Dumnezeu? Orice crestin va raspunde la aceasta intrebare cu un da raspicat. Daca nu in fata altora macar pentru el. Dar oare asa sa fie?
Pana nu de curand simteam o mandrie ciudata gandindu-ma ca eu fata de altii am macar credinta.
Dar credinta inseamna ceva mai mult decat sa crezi ca exista Dumnezeu si ca Isus Hristos este fiul Lui care a murit pentru noi pe cruce si apoi a inviat si astfel noua ne pot fi iertate pacatele.
Nu cred ca realizam dar traim intr-o lume care nu mai are credinta in Dumnezeu. Citesc Biblia si vad ce inseamna cu adevarat credinta si pe masura ce citesc ma ingrozesc. Imi dau seama de lipsa noastra de credinta.
Traim cu totii pacatul primilor oameni si nici nu realizam.

Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s’o lucreze si s’o pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.”

Genesa 3
1. Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe cari le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”
2. Femeia a raspuns sarpelui: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.”
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
4. Atunci sarpele a zis femeii: “Hotarat, ca nu veti muri:
5. dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”.
6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.

Dumnezeu le-a spus primilor oameni ca nu trebuie sa manance din pom pentru ca daca o fac vor muri. Nu le da doar porunca ci le si spune de ce sa nu incalce porunca. Le spune care sunt urmarile.
Sarpele ce face? Ii spune Evei ca Dumnezeu minte. Ii zice ca ceea ce spune Dumnezeu nu este adevarat iar Eva il crede.

Noi ce facem, Il credem pe Dumnezeu? Avem noi credinta in El? Citim noi ce spune Domnul Isus si credem ca tot ce zice El este adevarat? Sau in loc de a-L crede pe El ne incredem mai mult in ceea ce ne spun altii din experienta lor?
Cautam tot felul de explicatii care mai de care mai ciudate numai sa nu credem ceea ce El ne spune limpede.

Cati cred cu adevarat cele de mai jos?
Marcu 11
20. Dimineata, cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut uscat din radacini.
21. Petru si-a adus aminte de cele petrecute, si a zis lui Isus: “Invatatorule, uite ca smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat.”
22. Isus a luat cuvantul, si le-a zis: “Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: “Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.
25. Si, cand stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentruca si Tatal vostru care este in ceruri, sa va ierte greselile voastre.
26. Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.

Ioan 14
8. “Doamne”, i-a zis Filip, “arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”
9. Isus i-a zis: “De atata vreme sunt cu voi, si nu M’ai cunoscut, Filipe? Cine M’a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal. Cum zici tu dar: “Arata-ne pe Tatal?”
10. Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui.
11. Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine; credeti cel putin pentru lucrarile acestea.
12. Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe cari le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea; pentruca Eu ma duc la Tatal:
13. si ori ce veti cere in Numele Meu, voi face, pentruca Tatal sa fie proslavit in Fiul.
14. Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face.
15. Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.

Credeti voi cele de mai sus? Daca da inseamna ca aceste vorbe se realizeaza in viata voastra. Daca nu se intampla aceste lucruri inseamna ca nu aveti cu adevarat credinta pentru ca Isus spune:
Marcu 9
23. Isus a raspuns: “Tu zici: “Daca poti!”… Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede!”
24. Indata tatal copilului a strigat cu lacrami: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”

Acum ca am realizat de cata lipsa de credinta dau dovada nu imi mai ramane decat sa ma rog Domnului sa-mi dea credinta pe deplin, sa pot sa cred ca TOT ce spune El este adevarat. Si stiu ca Domnul este bun si-mi va ierta necredinta si imi va da ceea ce ii cer.

 

Tanarul bogat si pilda lucratorilor angajati la vie

Nu stiu pe ce criteriu a fost impartita fiecare scriere din Noul Testament pe capitole si nici de ce citesc cate un capitol si imi imaginez ca urmatorul capitol se refera la cu totul altceva. Aceasta este o greseala pe care o faceam dar am invatat sa nu o mai fac.
In capitolul 19 din Epistola dupa Matei, la sfarsit, se afla povestea tanarului bogat care Il intreaba pe Isus cum poate sa capete viata vesnica. Daca ma limitez sa citesc cap. 19 si incerc sa inteleg pot sa trag concluzia ca daca nu renuntam la toate avutiile noastre nu putem capata viata vesnica. De fiecare data m-a mirat aceasta situatie, nu pentru ca mi-ar fi greu sa renunt la tot ce am ci pentru ca nu asa inteleg ca se capata viata vesnica din alte versete. Pare o contradictie intre aceste versete si altele dar citind continuarea din cap. 20 am inteles.
Pilda lucratorilor angajati la vie are legatura directa cu ceea ce este scris in cap. 19. Introducerea la acesta pilda incep cu un “fiindca”.
De asemenea versetul 19:30 si versetul 20:16 se refera la acelasi lucru si ne indica faptul ca pilda lucratorilor angajati la vie este o explicatie a ceea ce a spus Isus in 19:30.

Matei 19:16-30, Matei 20:1-16
19:16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: “Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vecinica?”
19:17. El i-a raspuns: “Dece ma intrebi: “Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.”
19:18. “Cari?” I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: “Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19:19. sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta”; si: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
19:20. Tanarul I-a zis: “Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste?”
19:21. “Daca vrei sa fii desavarsit”, i-a zis Isus, “du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma.”
19:22. Cand a auzit tanarul vorba aceasta, a plecat foarte intristat; pentruca avea multe avutii.
19:23. Isus a zis ucenicilor Sai: “Adevarat va spun ca greu va intra un bogat in Imparatia cerurilor.
19:24. Va mai spun iaras ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.”
19:25. Ucenicii, cand au auzit lucrul acesta, au ramas uimiti de tot, si au zis: “Cine poate, atunci sa fie mantuit?”
19:26. Isus S-a uitat tinta la ei, si le-a zis: “La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.”
19:27. Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: “Iata ca noi am lasat tot, si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?”
19:28. Isus le-a raspuns: “Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la inoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel.
19:29. Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vecinica.
19:30. Dar multi din cei dintai vor fi cei din urma, si multi din cei din urma vor fi cei dintai.
20:1. Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar, care a iesit dis de dimineata, sa-si tocmeasca lucratori la vie.
20:2. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi, si i-a trimes la vie.
20:3. A iesit pela ceasul al treilea, si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
20:4. ,Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus.
20:5. A iesit iaras pe la ceasul al saselea si al noualea, si a facut la fel.
20:6. Cand a iesit pela ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata, si le-a zis: “De ce stati aici toata ziua fara lucru?”
20:7. Ei i-au raspuns: “Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.” “Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si veti primi ce va fi cu dreptul.”
20:8. Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: “Cheama pe lucratori, si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai.
20:9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, si au luat fiecare cate un leu.
20:10. Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.
20:11. Dupace au primit banii, carteau impotriva gospodarului,
20:12. si ziceau: “Acestia de pe urma n’au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, cari am suferit greul si zaduful zilei.”
20:13. Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: “Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
20:14. Ia-ti ce ti se cuvine, si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
20:15. Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?”
20:16. Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentruca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.”

Gospodrul care iese sa angajeze lucratori la vie este Dumnezeu. El iese dis de dimineata si angajeaza lucratori carora le promite sa ii plateasca cu o suma pe ziua de lucru. Apoi mai iese la diferite ore din zi si mai angajeaza lucratori pana acolo ca angajeaza si lucratori care au de muncit doar o ora din zi.
Cand vine momentul platii, alege sa ii cheme mai intai pe cei care au fost angajati ultimii si le da aceeasi suma de bani ca si primilor.
Aceasta pilda luata separat fara a analiza contextul in care a fost spusa poate insemna o multime de lucruri dar daca o analizam corect intelegem si de ce i-a fost cerut tanarului bogat un lucru greu.
Aici Domnul Isus ne arata cum actioneaza Dumnezeu in perioada harului cand El alege sa le dea aceeasi plata (viata vesnica) si celor din urma (adica noua) chiar daca efortul acestora a fost mai mic.
A fos o perioada cand oamenii aveau de respectat Legea pentru a capata viata vesnica, a fost vremea cand oamenii trebuiau sa lase tot si sa Il urmeze pe Isus si este perioada cand prin credinta se capata viata vesnica.
Nu am pretentia ca inteleg de ce este asa dar asta reiese din versetele de mai sus.
Poate ca pentru a inainta Imparatia lui Dumnezeu pe pamant munca depusa de cei chemati sa faca aceasta lucrare cerea sacrificii foarte mari ca acelea de a renunta la tot ce ai (familie, averi). In aceasta perioada in care traim si noi efortul este altul, mult mai mic comparat cu primii lucratori dar si munca noastra serveste scopului lui Dumnezeu si vom primi aceeasi plata.

Home

 

Mantuirea

Matei 7
12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.
13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla.

De multe ori mi-am pus intrebarea de ce spune Domnul Isus aceste lucruri. In ziua de azi sunt foarte multi cei care spun ca sunt mantuiti. Doar sunt botezati, merg la biserica, se roaga, e totul in regula. Li s-a spus ca daca spun o rugaciune ca sa-L primeasca pe Isus in inima e totul in regula sau ca daca faca fapte bune sunt pe calea ca buna. Dar oare asa sa fie? E chiar atat de simplu? Isus spune ca putini sunt cei care afla calea ingusta care duce la viata. Oare la ce se refera?

Matei 13
36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor, si a intrat in casa. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, si I-au zis: “Talcuieste-ne pilda cu neghina din tarina.”
37. El le-a raspuns: “Cel ce samana samanta buna, este Fiul omului.
38. Tarina, este lumea; samanta buna sunt fiii Imparatiei; neghina, sunt fiii Celui rau.
39. Vrajmasul, care a samanat-o, este Diavolul; secerisul, este sfarsitul veacului; seceratorii, sunt ingerii.
40. Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului.
41. Fiul omului va trimete pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, cari sunt pricina de pacatuire si pe ceice savarsesc faradelegea,
42. si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor
43. Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit, sa auda.
44. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpara tarina aceea.
45. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritare frumoase.
46. Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are, si-l cumpara.
47. Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti.
48. Dupace s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun, si arunca afara ce este rau.
49. Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni,
50. si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
51. “Ati inteles voi toate aceste lucruri?” i-a intrebat Isus. -”Da, Doamne”, I-au raspuns ei.
52. Si El le-a zis: “De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi.”

Cand am citit versetele de mai sus m-a frapat faptul ca Domnul Isus nu zice ca vor fi alesi cei care cred in El ci cei care fac binele, vor fi aruncati afara cei care lucreaza faradelegea si cei care sunt o pricina de poticnire.
Domnul Isus in predicile Lui se axeaza pe ceea ce trebuie sa faca oamenii si cum trebuie sa fie si pe credinta. Intr-adevar El nu a desfiintat Legea ci a intarit-o. A aratat ce vrea Dumnezeu de la noi, cum ne vrea El.

Matei 8
5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-l ruga
6. si-i zicea: “Doamne, robul meu zace in casa slabanog, si se chinuieste cumplit.”
7. Isus i-a zis: “Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
8. “Doamne”, a raspuns sutasul, “nu sunt vrednic sa intri supt acoperemantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
9. Caci si eu sunt om supt stapanire; am supt mine ostasi, si zic unuia: “Du-te!” si se duce; altuia: “Vino!” si vine; si robului meu: “Fa cutare lucru!” si-l face.
10. Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupa El: “Adevarat va spun ca nici in Israel n’am gasit o credinta asa de mare.
11. Dar va spun ca vor veni multi dela rasarit si dela apus, si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor.
12. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunerecul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
13. Apoi a zis sutasului: “Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

Ce L-a mirat pe Isus atat de tare la acest sutas? Si altii au avut credinta in Isus ca poate sa vindece.
Acest sutas insa a inteles autoritatea pe care o are Isus, a inteles cine este El cu adevarat si a crezut lucrurile acestea.

Am pus toate aceste lucruri cap la cap, precum si alt versete si am inteles urmatorul lucru despre mantuire:

Dumnezeu a vrut in harul Sau sa ne dea posibilitatea mantuirii, motiv pentru care Domnul Isus a trebuit sa moara pe cruce pentru noi ca sa ne poata fi iertate pacatele prin credinta in El. Dar asta nu este tot. Daca ne oprim aici pierdem mult. Suntem de abia la inceput. Domnul Isus trebuia sa se inalte ca sa coboare asupra celor ce cred in El promisiunea lui Dumnezeu, Duhul Sfant. Este necesar Duhul Sfant? Este esential. El este cel care ne naste din nou. Daca nu suntem nascuti din nou nu putem intra in Imparati cerurilor.
Deci dupa ce am crezut in Domnul Isus, ne-am pocait de pacatele noastre, de starea noastra pacatoasa si am marturisit credinta noastra in apa botezului. In acel moment ne imbracam cu Hristos. Dar El este via iar noi mladitele si trebuie sa ramanem in El si sa aducem roada. Fara roada suntem taiati si aruncati afara.
Cum putem sa aducem roada? Ascultand de Duhul Sfant care este in noi. Duhul Sfant pe care ni-l da Isus.
Asa dupa cum a spus Isus, nasterea din nou necesara este nasterea din apa si din Duh. El, Duhul Sfant ne da puterea de a birui pacatul si de a deveni oameni noi care pot avea partasie cu Dumnezeu. Dar nici aici nu s-a terminat pentru ca Duhul Sfant poate fi intristat si poate pleca.
Si uite cum acea cale poate sa fie stramta si putini sa mearga pe ea si uite cum mantuirea este prin harul lui Dumnezeu, datorita mortii lui Isus pe cruce pentru noi si datorita lucrarii Duhului Sfant in viata noastra.
Iar ca sa crezi aceste lucruri iti trebuie o credinta ca a sutasului, trebuie sa intelegi cine este Isus si ce autoritate are El.

Ioan 15
1. Eu sunt adevarata vita, si Tatal Meu este vierul.
2. Pe orice mladita, care este in Mine si n’aduce roada, El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada.
3. Acum voi santeti curati, din pricina cuvantului, pe care vi l-am spus.
4. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupacum mladita nu poate aduce roada dela sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt Vita, voi santeti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.
6. Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.
7. Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.

Home