Cum se intampla minunile

Domnul Isus le-a aratat ucenicilor care este puterea credintei, dar mai mult de atat le-a aratat si ce trebuie sa facem ca sa vedem realizat ceea ce credem.

Marcu 11
12. A doua zi, dupa ce au iesit din Betania, Isus a flamanzit.
13. A zarit de departe un smochin care avea frunze si a venit sa vada poate va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor.
14. Atunci a luat cuvantul si a zis smochinului: “In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine!” Si ucenicii au auzit aceste vorbe.
……………..
20. Dimineata, cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut uscat din radacini.
21. Petru si-a adus aminte de cele petrecute si a zis lui Isus: “Invatatorule, uite ca smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”
22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: “Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: “Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.

Domnul Isus a vorbit problemei. El i-a spus smochinului sa se usuce.
Pentru a vedea o minune este nevoie de credinta in Dumnezeu. E vorba de credinta din inima care nu se indoieste. Cand ai ajuns sa ai aceasta credinta trebuie sa spui, sa vorbesti problemei.

Daca indeplinesti toti pasii de mai sus nu ai cum sa nu vezi raspunsul la rugaciunea ta.

 

Semne si minuni?

Cum cunoastem daca o invatatura este de la Dumnezeu sau nu? Ea va fi intotdeauna insotita de semne, de puterea Duhului Sfant. Iata mai jos semnele:

Marcu 16
16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.
17. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.”
19. Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei si intarea Cuvantul prin semnele care-l insoteau. Amin.

2 Corinteni 12
11. Am ajuns nebun: voi m-ati silit. Dar voi trebuia sa ma laudati; caci, macar ca nu sunt nimic, totusi cu nimic n-am fost mai prejos de acesti apostoli asa de minunati.
12. Semnele unui apostol le-ati avut printre voi in toata rabdarea, prin semne, puteri si minuni care au fost facute intre voi.

Evrei 2
2. Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire,
3. cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o,
4. in timp ce Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa!

1 Corinteni 2
4. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,
5. pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti.
7. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci,
8. si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei.

1 Corinteni 4
19. Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat.
20. Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere.

Romani 15
18. Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savarsit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvant si prin fapta,
19. Prin puterea semnelor si a minunilor, prin puterea Duhului Sfant, asa incat de la Ierusalim si din tinuturile de primprejur pana la Iliria, am implinit propovaduirea Evangheliei lui Hristos,

Judecam o invatatura dupa semnele care o insotesc, nu dupa roadele celui care o propovaduieste. Cel care propovaduieste invatatura corecta poate fi insotit de semne chiar daca el nu are roade. Acel om va fi judecat dupa roadele proprii:

Matei 7
15. Paziti-va de prorocii mincinosi! Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori.
16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc.
20. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”

 

Poarta stramta, calea ingusta si dragostea

Matei 7

12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.
13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla.
15. Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori.
16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini?
17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.
19. Orice pom, care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc.
20. Asa ca dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu orisicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N’am proorocit noi in Numele Tau? N’am scos noi draci in Numele Tau? Si n’am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v’am cunoscut; departati-va dela Mine, voi toti cari lucrati faradelege.“
24. De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca.
25. A dat ploaia, au venit sivoaele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentruca avea temelia zidita pe stanca.
26. Insa ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat vanturile, si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.”
28. Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, noroadele au ramas uimite de invatatura Lui;
29. caci El ii invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor.

Este foarte interesant faptul ca predica de pe munte se incheie cu atentionarea pe care ne-o face Domnul Isus care ne spune in versetele 13 si 14 ca este stramta poarta si ingusta calea catre viata vesnica. Oare la ce se refera? Daca ne gandim la toata invatatura care a fost data pana in acel moment in predica Sa si la modul in care aceasta se incheie realizam ca El se refera la fapte. Se pare ca este totusi extrem de important ceea ce facem, cum umblam pe cale.
Este suficient sa credem in El? Din predica aceasta reiese ca nu.
Desi urmatoarea atentionare se refera la proorocii mincinosi ea poate fi generalizata si la cei care vor sa fie copii ai Domnului. In versetul 19 ni se spune ca orice pom care nu aduce roada este taiat si aruncat afara. Versetul 21 spune cat se poate de clar ca nu oricine Il recunoaste pe Isus ca Domn va intra in Imparatia Cerurilor ci aceia care fac voia lui Dumnezeu.
In versetul 23 iarasi ni se spune ca vor fi alungati chiar si aceia care au facut semne in Numele lui Isus dar care au lucrat faradelegea. Atat de importanta este ascultarea de Domnul.

Un alt aspect interesant care reiese din aceeste versete este acela ca ii recunoastem pe cei care sunt copiii lui Dumnezeu dupa faptele pe care le fac. Fac ei voia Domnului? Se poate ca la suprafata sa para ca da dar important este nu cum arata din afara ci cum sunt pe dinauntru. Sunt oi sau lupi?
Poate o sa-mi spuneti ca este greu sa stii aceste lucruri dar eu cred ca nu este. Daca Domnul Isus ne spune ca dupa aceasta ii putem recunoaste inseamna ca daca ne dam silinta sa vedem avem cum sa vedem ce fel de oameni sunt dupa modul lor de comportare.

In ceea ce ii priveste pe cei care fac semne si minuni, tendinta generala este de a-i crede sfinti. Acestia sigur sunt copiii lui Dumnezeu. Nu se poate altfel. Dar uite ca Domnul Isus spune altfel. Chiar si acestia trebuie sa fie verificati dupa roadele pe care le aduc. Semnele in sine nu sunt o dovada a unei vieti traite dupa placul Domnului. Daca ma gandesc bine, semnele si minunile despre care vorbeste Domnul aici ar trebui sa fie semnele celor ce cred in El conform Marcu 16:17-18:
17. Iata semnele cari vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune manile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.”
Deci acestea ar trebui sa fie niste lucruri normale ale vietii de credinta.

Am stat si m-am gandit cum e posibil ca cineva care-L recunoaste pe Isus ca Domn si care a primit darurile Duhului Sfant totusi sa fie aruncat afara ca lucrator al faradelegii. Explicatia am gasit-o in 1 Corinteni.
In 1 Corinteni 12 suntem asigurati ca darurile pe care le avem daca spunem ca Isus este Domn sunt autentice si sunt darurile Duhului Sfant. Acestea ne sunt date pentru folosul altora. Suntem chiar indemnati sa umblam dupa darurile cele mai bune.
Dar, ceea ce face diferenta este descris in 1 Corinteni 13:

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n’as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n’as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n’as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,
7. acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10. dar cand va veni ce este desavarsit, acest “an parte” se va sfarsi.

Acum va rog sa faceti legatura cu primul verset cu care a inceput acest articol:
Matei 7:12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.

DRAGOSTEA ESTE CHEIA IAR DACA AI PIERDUT DRAGOSTEA NU MAI ESTI NIMIC. Poate ca nu ti se vor lua darurile primite dar fara dragostea de Dumnezeu si de oameni nu mai esti nimic si vei fi aruncat afara.

Matei 22
35. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-l ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare:
36. “Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”
37. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.”
38. “Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii.”

Trebuie sa ne chinuim sa intram pe poarta cea stramta, iar pentru cei ce am intrat este esential sa ramanem pe calea ingusta. Trebuie sa nu ne pierdem cu nici un chip dragostea si sa stam langa Domnul nostru. Pentru aceasta vom avea de dat o lupta crancena, pentru toata viata, cu firea, lumea si demonii care nu vor inceta sa faca orice pentru a ne abate de pe cale.

 

Credinta care vindeca

Luca 17
11. Isus mergea spre Ierusalim, si a trecut printre Samaria si Galilea.
12. Pe cand intra intr’un sat, L-au intampinat zece leprosi. Ei au stat departe,
13. si-au ridicat glasul, si au zis: “Isuse, Invatatorule, ai mila de noi!”
14. Cand i-a vazut Isus, le-a zis: “Duceti-va si aratati-va preotilor!” Si pe cand se duceau, au fost curatiti.
15. Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare.

In versetele de mai sus este prezentat unul dintre nenumaratele cazuri de vindecare realizate de Domnul Isus. Dupa cum vedem in aceste versete acesta este unul dintre cazurile in care Isus vindeca niste oameni care vin la El si ii cer mila si vindecare. Aici nu este relatat un caz de vindecare facut pentru a intelege cei din jur care este puterea Lui.
Acesti leprosi, il vad pe Domnul Isus si incep sa strige dupa El ca sa ii vindece. In acele vremuri leprosii traiau in afara satelor unde nu aveau voie sa intre si le era interzis sa se atinga de alti oameni. Acesta este motivul pentru care stateau deoparte.
Leprosii si-au ridicat glasul si au strigat catre Domnul Isus. Ei au avut credinta ca Domnul ii poate insanatosi. Pana aici nu putem spune ca au dat dovada de o credinta prea mare pentru ca asta era sansa lor. Puteau sa nu creada foarte tare in vindecare dar totusi sa incerce.
Domnul Isus ce a facut? I-a vindecat pe loc? Nu. Le-a testat credinta. El i-a trimis sa se arate preotilor. In acea perioada, daca cineva se vindeca de lepra, trebuia sa se arate preotilor care verificau ca acest lucru este adevarat si se facea un ritual de curatire. Acesti oameni nu erau curatiti de lepra cand Domnul Isus le-a spus sa se arate preotilor. Ei stiau foarte bine ca nu au de ce sa se duca daca nu sunt vindecati. Dar ei au crezut ca daca Domnul le-a spus sa faca acest lucru inseamna ca vor fi curatiti.
Pe cand se duceau ei sa se arate preotilor au fost curatiti. Au avut credinta de a face ceea ce le-a spus Isus desi acest lucru contrazicea ceea ce stiau ei si ceea ce vedeau cu ochii lor. Puteau sa stea si sa discute cu Domnul, sa-I spuna ca mai intai vor sa se vada vindecati si abia apoi se vor arata preotilor. Dar ei nu au facut asta ci au crezut in Isus. Au crezut ce le-a spus El si au facut intocmai.
Ca si in alte cazuri de vindecare facute de Domnul Isus, credinta i-a vindecat si pe acestia.

Home