Avem in Noul Testament 2 cazuri in care Domnul Isus a laudat credinta mare a unor oameni, credinta care i-a salvat.
Dar in ce anume a constat aceasta credinta? Ce au crezut ei?
Voi analiza in acest articol cele doua cazuri.
1. Sutasul
Matei 8
5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga
6. si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog si se chinuie cumplit.”
7. Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
8. „Doamne”, a raspuns sutasul, „nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
9. Caci si eu sunt om sub stapanire; am sub mine ostasi, si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.”
10. Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat si a zis celor ce veneau dupa El: „Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare.
11. Dar va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor.
12. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
13. Apoi a zis sutasului: „Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.
Sutasul recunoaste puterea si autoritatea pe care o are cuvantul rostit de reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. El intelege autoritatea lui Dumnezeu peste toata creatia, inclusiv asupra bolilor. Tot ce exista pe acest pamant trebuie sa se supuna poruncii lui Dumnezeu.
Acelasi lucru il spune si Pavel in epistola catre Filipeni:
Filipeni 2
9. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10. pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant,
11. si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.
Aceasta autoritate a fost data celor ce cred in Numele lui Isus si o vedem in actiune in Faptele Apostolilor.
Faptele Apostolilor 3
1. Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea.
2. Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului numita „Frumoasa”, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu.
3. Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el si a zis: „Uita-te la noi!”
5. Si el se uita la ei cu luare aminte si astepta sa capete ceva de la ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”
7. L-a apucat de mana dreapta si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele;
8. dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble. A intrat cu ei in Templu, umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu.
10. Il cunosteau ca era cel ce sedea la poarta „Frumoasa” a Templului, ca sa ceara de pomana, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru cele ce i se intamplasera.
11. Fiindca el se tinea de Petru si de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei in pridvorul zis al lui Solomon.
12. Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul si a zis norodului: „Barbati israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble?
13. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul.
14. Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas.
15. Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui.
16. Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii.
Cum functioneaza aceasta autoritate primita ne explica si Domnul Isus:
Matei 17
18. Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus si I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?”
20. „Din pricina putinei voastre credinte”, le-a zis Isus. „Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: „Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta.
Matei 21
20. Ucenicii, cand au vazut acest lucru, s-au mirat si au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta intr-o clipa?”
21. Drept raspuns, Isus le-a zis: „Adevarat va spun ca, daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia: „Ridica-te de aici si arunca-te in mare”, se va face.
22. Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.”
Marcu 11
22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: „Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: „Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.
Luca 17
5. Apostolii au zis Domnului: „Mareste-ne credinta!”
6. Si Domnul a zis: „Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice dudului acestuia: „Dezradacineaza-te si sadeste-te in mare”, si v-ar asculta.
2. Femeia canaanita
Matei 15
21. Isus, dupa ce a plecat de acolo, S-a dus in partile Tirului si ale Sidonului.
22. Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”
23. El nu i-a raspuns niciun cuvant. Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: „Da-i drumul, caci striga dupa noi.”
24. Drept raspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit si I s-a inchinat, zicand: „Doamne, ajuta-mi!”
26. Drept raspuns, El i-a zis: „Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar si cateii mananca firimiturile care cad de la masa stapanilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar in ceasul acela.
Marcu 7
25. Caci indata, o femeie, a carei fetita era stapanita de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El si a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
26. Femeia aceasta era o grecoaica, de obarsie siro-feniciana. Ea Il ruga sa scoata pe dracul din fiica ei.
27. Isus i-a zis: „Lasa sa se sature mai intai copiii; caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei.”
28. „Da, Doamne”, I-a raspuns ea, „dar si cateii de sub masa mananca din firimiturile copiilor.”
29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a iesit dracul din fiica ta.”
30. Si cand a intrat femeia in casa ei, a gasit pe copila culcata in pat; si iesise dracul din ea.
Femeia cananita a inteles bunatatea lui Dumnezeu.
Desi ea nu facea parte din poporul lui Dumnezeu a inteles ca poate sa beneficieze si ea de bunatatea Lui asa cum cainii mananca resturile de la masa oamenilor si se satura desi sunt doar niste animale. Ea nu avea un legamant facut cu Dumnezeu dar asta nu a fost o piedica pentru ea.
Concluzie
Ce a fost atat de important in ceea ce au zis oamenii acestia astfel incat Domnul Isus sa se mire de credinta lor mare? Ce inseamna sa ai o credinta mare?
Inseamna sa intelegi cine este cu adevarat Dumnezeu. Sa intelegi natura Lui. Sa nu te indoiesti de El. Sa perseverezi in a-L cauta.
Exista oameni in ziua de azi care se indoiesc de puterea lui Dumnezeu de a raspunde la rugaciune, de puterea Lui de a face orice, de a muta si muntii. Sunt unii care gasesc scuze necredintei lor prin tot felul de explicatii cum ca Dumnezeu ar fi glorificat in necazurile noastre.
Cei doi oameni care au avut o credinta mare au inteles puterea lui Dumnezeu si dorinta Lui de a-i ajuta pe toti.
Ei au inteles ca daca oamenii, care sunt creati de Dumnezeu, au autoritate peste altii la fel are si Dumnezeu peste creatia Lui si au inteles ca daca oamenii lasa animalele sa se hraneasca cu resturile de la masa lor la fel si Dumnezeu are atata bunatate cat sa tina in viata chiar si pe cei care nu au un legamant cu El.
Ucenicul lui Hristos 