Matei 5
21. Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: „Sa nu ucizi; oricine va ucide va cadea sub pedeapsa judecatii.”
22. Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: „Prostule!” va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei.
23. Asa ca, daca iti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
24. lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul.
25. Cauta de te impaca degraba cu parasul tau, cata vreme esti cu el pe drum; ca nu cumva parasul sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te dea pe mana temnicerului, si sa fii aruncat in temnita.
26. Adevarat iti spun ca nu vei iesi de acolo pana nu vei plati cel din urma banut.
Versetele de mai sus au legatura cu felul in care ne purtam cu oamenii. Regula era ca oricine ucide va cadea sub pedeapsa judecatii. Isus spune ca poti cadea sub pedeapsa judecatii pentru simplul fapt ca te manii pe fratele tau. Si daca ii spui unui om vorbe rele ajungi la judecata.
Poti omora un om si prin felul in care te porti sau vorbesti cu el si atunci esti pasibil de judecata.
Isus ne spune si ce ar trebui sa facem in cazul in care ne aflam in aceasta situatie. Cei mai multi oameni, in cazul in care realizeaza ca au facut aceasta greseala, cer iertarea lui Dumnezeu pentru ce au facut si cred ca situatia este rezolvata. Isus ne spune insa altceva.
In primul rand nu ne putem apropia de Dumnezeu (prezentarea darului la altar) daca stim ca am gresit cuiva in acest fel. Stim ca cineva are ceva impotriva noastra pentru ca ne-am purtat urat. Ce avem de facut este sa mergem la acea persoana si sa ne impacam cu ea.
In al 2-lea rand, cand am gresit cuiva, va trebui sa ne cerem iertare, sa ne impacam cu acea persoana inainte ca acea persoana sa faca o plangere impotriva noastra. Aici nu cred ca este vorba de o judecata si o temnita din aceasta lume. Cred ca este vorba de judecata si pedeapsa divina. In acest sens Isus a mai spus o parabola care are legatura cu iertarea dar in care se regasesete elementul judecatii si pedepsei:
Matei 18
21. Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai.
24. A inceput sa faca socoteala si i-au adus pe unul care ii datora zece mii de galbeni.
25. Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui si tot ce avea, si sa se plateasca datoria.
26. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a inchinat si a zis: „Doamne, mai ingaduie-ma, si-ti voi plati tot.”
27. Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria.
28. Robul acela, cand a iesit afara, a intalnit pe unul din tovarasii lui de slujba care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: „Plateste-mi ce-mi esti dator.”
29. Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga si zicea: „Mai ingaduie-ma, si-ti voi plati.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria.
31. Cand au vazut tovarasii lui cele intamplate, s-au intristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: „Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat.
33. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau cum am avut eu mila de tine?”
34. Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora.
35. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau.„
Ucenicul lui Hristos 