The gap theory

Ce este “the gap theory”? Este teoria conform careia intre Geneza 1:1 si Geneza 1:2 a existat o perioada de mii/milioane de ani in care s-au intamplat diverse lucruri.

Geneza 1
1. La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
2. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor.

Deci cerurile si pamantul au fost create la inceput. Apoi urmeaza versetul 2 iar mai tarziu ni se spune cum a fost creat omul.
Isus ne spune ca Dumnezeu a facut omul parte barbateasca si femeiasca de la inceput:

Matei 19
1. Dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, a plecat din Galileea si a venit in tinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. Dupa El au mers multe gloate; si acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El si, ca sa-L ispiteasca, I-au zis: “Oare este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta pentru orice pricina?”
4. Drept raspuns, El le-a zis: “Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca
5. si a zis: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup”?

Daca omul a fost creat de la inceput inseamna ca nu exista acest spatiu de mii/milioane de ani intre cele 2 versete. Inseamna ca la acel inceput, de 6 zile cat a durat creatia, a fost creat si pamantul si omul.

Alegerea lui Dumnezeu

Dumnezeu este cel care alege oamenii pentru anumite lucrari sau pentru a avea anumite daruri spirituale. In acest punct toata lumea este de acord. Intrebarea este insa cum alege acesti oameni? Este vorba despre predestinare sau fiecare om in parte are un rol de jucat in aceasta alegere?

Exodul (Esirea) 3
1. Moise pastea turma socrului sau, Ietro, preotul Madianului. Odata a manat turma pana dincolo de pustiu si a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
2. Ingerul Domnului i S-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc.
3. Moise a zis: “Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul.”
4. Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada; si Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului si a zis: “Moise! Moise!” El a raspuns: “Iata-ma!”

Moise putea sa nu dea atentie acelui rug in flacari. Putea sa se gandeasca la ale lui si sa isi vada de treaba mai departe. Mai mult de atat, Moise nu doar ca a fost atent la ce se intampla in jurul lui dar a si mers catre rug ca sa priveasca mai cu atentie minunea. De abia cand Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada minunea i-a vorbit din mijlocul rugului.

Ieremia 29
11. Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.
12. Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta.
13. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.
14. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie.

In Ieremia Domnul spune clar ca are ganduri de pace cu privire la evrei si vrea sa fie gasit de ei dar pe de alta parte le spune ca va fi gasit de ei DACA Il vor cauta cu toata inima. Exista un daca…

In 1 Corinteni capitolele 12,13,14, Pavel vorbeste despre darurile spirituale ale credinciosilor. Este limpede pentru toata lumea din text ca darurile spirituale le da Duhul Sfant cui vrea si dupa cum vrea. Si aici exista un DACA ce nu este atat de evident la o prima vedere. De 3 ori (1 Cor. 12:31, 14:1, 14:39) spune Pavel ca trebuie sa cautam darurile spirituale. Pe de o parte ne spune ca Duhul le da dupa cum vrea dar pe de alta parte ne spune sa le cautam. Tinand cont de faptul ca Dumnezeu nu se schimba, principiul este acelasi ca cel de mai sus: crestinul cauta darurile si Duhul i le da daca acesta le cauta cu credinta.

Lupta spirituala

Lupta spirituala pe care o are de dus un crestin impotriva stapanitorilor intunericului se duce la nivelul mintii. Lupta este una spirituala si are loc in mintea noastra. Atacul spiritual este la nivelul mintii, a gandurilor si poate fi dus doar la acest nivel. Sabia cu care luptam impotriva dusmanului este cuvantul lui Dumnezeu. Daca un crestin nu cunoaste cuvantul nu are cum sa lupte.
Cum este atacata mintea noastra si cum o aparam?
Atacul este sub forma de ganduri lumesti contrare cuvantului lui Dumnezeu. Modul in care ne aparam mintea este acela in care cunoastem foarte bine cuvantul lui Dumnezeu si suntem foarte atenti la ceea ce gandim si ce vorbim. In momentul in care apare in capul nostru un gand contrar cuvantului acesta trebuie contracarat.
Fixarea cuvantului lui Dumnezeu in minte se face prin meditarea zilnica la cuvant si prin punerea lui in practica. De exemplu daca ne ingrijoram de ceva trebuie sa ne amintim ca ni se spune sa nu ne ingrijoram de nimic ci sa aducem cererile noatre in fata Domnului cu multumiri.
Actionand asupra cuvantului acesta devine parte din modul nostru de a gandi.
De asemenea trebuie sa ne ferim mintea (ochii si urechile) de informatii ce stim ca sunt contrare cuvantului.

Efeseni 6
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.

2 Corinteni 10
3. Pentru ca, desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste.
4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii,
5. Si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim, spre ascultarea lui Hristos,

Filipeni 4
4. Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iaras zic: Bucurati-va!
5. Blindeta voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
6. Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multamiri.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gindurile in Hristos Isus.
8. Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca [ganditi].

Prostia

JURNALUL FERICIRII
Nicolae Steinhardt

- fragment -

- sublinierile imi apartin -

29 August 1964

Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiti fara de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz in toate…”, Tit. 1, 8: “sa fie treaz la minte” si mai indeosebi I Cor. 14, 20: “Fratilor nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari”).

Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns“.)

Binecuvantare si blestem

Definitia DEX pentru blestem si binecuvantare:

BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] — Din blestema (derivat regresiv).

BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A rosti o anumită formulă rituală, însoțită de un gest, menită a atrage protecția divină asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ♦ P. anal. A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [Prez. ind. și: (rar) binecuvấnt] — Bine + cuvânta (după sl. blagosloviti).

Pentru a intelege la ce se refera binecuvantarea si blestemul atunci cand citim Biblia trebuie sa stim ce inseamna cuvintele grecesti originale.
Ce inseamna in greaca (limba in care a fost scris Noul Testament) cuvintele traduse ca binecuvantare sau blestem?

A binecuvanta inseamna a spune vorbe frumoase sau bune despre cineva sau ceva.
A blestema inseamna a displacea sau a critica pe cineva sau ceva, a declara ca este rau sau detestabil.

Din cate se vede blestemul nu este doar atunci cand ii doresti raul cuiva si spui ca ii doresti acest rau ci si atunci cand judeci un om si spui despre el vorbe de critica sau declari ca nu iti place un om pentru ca face ceva sau este intr-un anumit fel. Blestem este si atunci cand spui ca cineva se va imbolnavi de ceva sau cand spui ca nu ii va merge bine.

Cand intelegem definitia corecta a blestemului intelegem si de ce ni se spune sa nu judecam sau sa spunem vorbe urate cuiva.

Matei 5
22. Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: “Prostule!” va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: “Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei.

Matei 7
1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.
2. Caci cu ce judecata judecati veti fi judecati; si cu ce masura masurati vi se va masura.

Ce ne invata Noul Testament despre binecuvantare si blestem:

Matei 5
43. Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau.”
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc,
45. ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?
47. Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
48. Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.

Romani 12
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.

Iacov 3
1. Fratii mei, sa nu fiti multi invatatori, caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra.
2. Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit si poate sa-si tina in frau tot trupul.
3. De pilda, daca punem cailor fraul in gura, ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul.
4. Iata, si corabiile, cat de mari sunt, si, macar ca sunt manate de vanturi iuti, totusi sunt carmuite de o carma foarte mica, dupa gustul carmaciului.
5. Tot asa si limba este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!
6. Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei.
7. Toate soiurile de fiare, de pasari, de taratoare, de vietuitoare de mare se imblanzesc si au fost imblanzite de neamul omenesc,
8. dar limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!

11. Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?
12. Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
13. Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!
14. Dar, daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca.
16. Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
17. Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
18. Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace.

Formarea continentelor

3

Initial nu existau mai multe continente ci un singur continent urias. Asta ne invata Geologia.

2

Dar cand s-a petrecut aceasta impartire a pamantului in mai multe continente?

Genesa (Facerea) 10
1. Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. Dupa potop li s-au nascut fii.
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras.
3. Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat si Togarma.
4. Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim si Dodanim.
5. De la ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor.
6. Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. -
7. Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan.
8. Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant.
9. El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului; iata de ce se zice: “Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului.”
10. El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear.
11. Din tara aceasta a intrat in Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
12. si Resen intre Ninive si Calah; aceasta este cetatea cea mare. -
13. Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
14. Patrusimi, Casluhimi (din care au iesit filistenii) si pe Caftorimi.
15. Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut, si pe Het;
16. si pe iebusiti, pe amoriti, pe ghirgasiti,
17. pe heviti, pe architi, pe siniti,
18. pe arvaditi, pe temariti, pe hamatiti. In urma, familiile canaanitilor s-au imprastiat.
19. Hotarele canaanitilor se intindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pana la Gaza, si, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pana la Lesa.
20. Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor.
21. Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au nascut fii.
22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram.
23. Fiii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas.
24. Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber.
25. Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul; iar numele fratelui sau era Ioctan.

26. Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah,
27. pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
28. pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
29. pe Ofir, pe Havila si pe Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan.
30. Ei au locuit de la Mesa, cum mergi spre Sefar, pana la muntele rasaritului.
31. Acestia sunt fiii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor.
32. Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop.

Deci Sem l-a avut ca fiu pe Arpacsad. Arpacsad pe Selah. Selah pe Eber. Eber pe Peleg.
In versetul 25 spune ca pe fiul lui Eber il chema Peleg pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul.
Peleg inseamna cutremur.
Deci pe fiul lui Eber l-a chemat Peleg (cutremur) pentru ca pe vremea lui datorita unui cutremur a fost impartit pamantul in continente.

Asadar, pamantul a fost impartit in continente la cateva generatii dupa potop.

1

Pentru a sti exact la cat timp dupa potop a fost impartit pamantul in continente asa cum le stim noi astazi trebuie sa urmarim genealogia din Geneza 11. Facand un calcul din datele obtinute din acest capitol am ajuns la concluzia ca pamantul a fost impartit la 101 ani dupa potop.
Impartirea pamantului a avut loc dupa ce a fost incurcata limba oamenilor la turnul Babel si dupa ce oamenii au fost imprastiati pe toata suprafata pamantului. Aceasta inseamna ca oamenii si animalele s-au imprastiat pe tot pamantul iar mai apoi continentele au fost despartite si imprastiate.

4