Bunatatea Domnului

Psalmul 103 ne vorbeste despre bunatatea lui Dumnezeu si care sunt binefacerile Lui:

Psalmii 103
1. (Un psalm al lui David.) Binecuvanta, suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant!
2. Binecuvanta, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Domnul ne iarta pacatele, ne vindeca de boli, ne face dreptate:

3. El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale;
4. El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare;
5. El iti satura de bunatati batranetea si te face sa intineresti iarasi ca vulturul.
6. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti.
7. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale, copiilor lui Israel.
8. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate.
9. El nu Se cearta fara incetare si nu tine mania pe vecie.
10. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre.
11. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12. cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi.

Pentru cine sunt aceste promisiuni?

13. Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El.
14. Caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana.
15. Omul! Zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp.
16. Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaste.
17. Dar bunatatea Domnului tine in veci pentru cei ce se tem de El, si indurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18. pentru cei ce pazesc legamantul Lui si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le implineasca.
19. Domnul Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot.
20. Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui si care ascultati de glasul cuvantului Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui!
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, in toate locurile stapanirii Lui! Binecuvanta, suflete, pe Domnul!

3 Adulterul

Matei 5
27. Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: „Sa nu preacurvesti.”
28. Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.
29. Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena.
30. Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapad-o de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena.
31. S-a zis iarasi: „Oricine isi va lasa nevasta sa-i dea o carte de despartire.”
32. Dar Eu va spun ca oricine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca; si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.

Acest paragraf este foarte greu de acceptat de barbati in general si din cate am observat chiar si de catre cei ce isi spun crestini. Intotdeauna au fost acuzate femeile ca nu se acopera suficient de mult si ca ele sunt de vina pentru pofta care apare in inima unora. Textul spune insa altceva: „daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine”. Se pare ca problema nu este la altii (in acest caz la femeile care nu se acopera suficient de mult) ci la cei ce privesc. Problema nu sta in ce face altul ci in ce fel de inima avem noi.

Matei 15
18. Dar, ce iese din gura vine din inima, si aceea spurca pe om.
19. Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.

2. Mania si vorbele urate

Matei 5
21. Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: „Sa nu ucizi; oricine va ucide va cadea sub pedeapsa judecatii.”
22. Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: „Prostule!” va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei.

23. Asa ca, daca iti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
24. lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul.
25. Cauta de te impaca degraba cu parasul tau, cata vreme esti cu el pe drum; ca nu cumva parasul sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te dea pe mana temnicerului, si sa fii aruncat in temnita.
26. Adevarat iti spun ca nu vei iesi de acolo pana nu vei plati cel din urma banut.

Versetele de mai sus au legatura cu felul in care ne purtam cu oamenii. Regula era ca oricine ucide va cadea sub pedeapsa judecatii. Isus spune ca poti cadea sub pedeapsa judecatii pentru simplul fapt ca te manii pe fratele tau. Si daca ii spui unui om vorbe rele ajungi la judecata.
Poti omora un om si prin felul in care te porti sau vorbesti cu el si atunci esti pasibil de judecata.

Isus ne spune si ce ar trebui sa facem in cazul in care ne aflam in aceasta situatie. Cei mai multi oameni, in cazul in care realizeaza ca au facut aceasta greseala, cer iertarea lui Dumnezeu pentru ce au facut si cred ca situatia este rezolvata. Isus ne spune insa altceva.
In primul rand nu ne putem apropia de Dumnezeu (prezentarea darului la altar) daca stim ca am gresit cuiva in acest fel. Stim ca cineva are ceva impotriva noastra pentru ca ne-am purtat urat. Ce avem de facut este sa mergem la acea persoana si sa ne impacam cu ea.
In al 2-lea rand, cand am gresit cuiva, va trebui sa ne cerem iertare, sa ne impacam cu acea persoana inainte ca acea persoana sa faca o plangere impotriva noastra. Aici nu cred ca este vorba de o judecata si o temnita din aceasta lume. Cred ca este vorba de judecata si pedeapsa divina. In acest sens Isus a mai spus o parabola care are legatura cu iertarea dar in care se regasesete elementul judecatii si pedepsei:

Matei 18
21. Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai.
24. A inceput sa faca socoteala si i-au adus pe unul care ii datora zece mii de galbeni.
25. Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui si tot ce avea, si sa se plateasca datoria.
26. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a inchinat si a zis: „Doamne, mai ingaduie-ma, si-ti voi plati tot.”
27. Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria.
28. Robul acela, cand a iesit afara, a intalnit pe unul din tovarasii lui de slujba care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: „Plateste-mi ce-mi esti dator.”
29. Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga si zicea: „Mai ingaduie-ma, si-ti voi plati.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria.
31. Cand au vazut tovarasii lui cele intamplate, s-au intristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: „Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat.
33. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau cum am avut eu mila de tine?”
34. Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora.
35. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau.„

1. Neprihanirea necesara intrarii in Imparatia Cerurilor

Matei 5
13. Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni.

14. Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa.
15. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
16. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.

17. Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.
19. Asa ca, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor.
20. Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.

In predica de pe munte Isus le spune celor ce il ascultau ca ei sunt sarea si lumina lumii. Cine erau cei ce il ascultau? Evreii. Ei aveau in Lege si in Prooroci invatatura lui Dumnezeu. Prin practicarea invataturii primite ei deveneau sarea si lumina lumii. Daca ei nu ii invatatu pe altii si nu practicau invatatura primita de la Dumnezeu atunci nu ar mai exista sare in lume. Sarea este cea care opreste degradarea.
Ei primisera invatatura care este lumina lumii. Daca aceasta invatatura este tinuta ascunsa atunci este intuneric in lume. Lumina fusese aprinsa ca sa lumineze lumea, nu ca sa fie ascunsa.
Isus nu a venit ca sa schimbe invatatura lui Dumnezeu. Din contra, el a explicat ce inseamna sa practici invatatura din inima, nu doar de ochii celorlalti.
Cel care nu reuseste sa practice legea lui Dumnezeu din inima, nu va intra in Imparatia Cerurilor.

In continuarea acestor versete Isus ii invata pe oameni cum arata acea neprihanire fara de care nu se poate intra in Impartia Cerurilor. Tinand cont de felul in care au fost introduse aceste invataturi de catre Isus, orice crestin ar trebui sa isi faca timp sa le inteleaga si sa le practice.

Razbunarea

De ce sa nu te razbuni singur pe dusmani?
1. Pentru ca noi trebuie sa fim fii ai Tatalui nostru din ceruri. Asa cum El da lucruri bune si celor rai nu numai celor buni asa trebuie sa facem si noi.
2. Pentru ca doar Tatal nostru stie inima fiecarui om si din acest motiv El este singurul care stie cand si pe cine trebuie sa pedepseasca. El este singurul in masura sa faca acest lucru.
3. Cand omul se enerveaza si se razbuna singur nu o face conform cu neprihanirea Tatalui.

Matei 5
38. Ati auzit ca s-a zis: „Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.”
39. Dar Eu va spun: sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.
40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua.
42. Celui ce-ti cere da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine.
43. Ati auzit ca s-a zis: „Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau.”
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc,
45. ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?
47. Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
48. Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.

Romani 12
17. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor.
18. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.
19. Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: „Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati”, zice Domnul.
20. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei ingramadi carbuni aprinsi pe capul lui.”
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine.

Iacov 1
19. Stiti bine lucrul acesta, preaiubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie;
20. caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu.

Imaginea fiarei

Mindar, robotul budist care a tinut o predica intr-un templu din Japonia este creat dupa zeita milei. Participantii se inchina acestui robot pentru ca zeita milei se zice ca se poate intrupa in diverse lucruri pentru a ajuta oamenii iar acum este intrupata in acest robot ce poseda inteligenta artificiala (AI).

Aceasta poveste m-a dus cu gandul la Apocalipsa 13:

11. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.
13. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.
14. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia.
15. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

In Apocalipsa, icoana, adica imaginea fiarei primeste suflare ca sa vorbeasca. La o prima vedere nu poate fi un robot AI aceasta icoana pentru ca nu are suflare. Insa cuvantul tradus prin suflare nu inseamna suflare de viata in sensul de suflet ci minte. Robotii AI au propria lor minte.

Cuvantul tradus ca suflare are numarul Strong din concordanta G4151 si este diferit de G5590 care inseamna spirit/suflare/viata. G4151 se refera mai mult la partea rationala, la minte.

G4151

πνεῦμα – pneuma

From G4154 ; a current of {air} that {is} breath ( blast ) or a breeze ; by analogy or figuratively a {spirit} that {is} (human) the rational {soul} (by implication) vital {principle} mental {disposition} {etc.} or (superhuman) an {angel} { daemon } or (divine) {God} Christ´ s {spirit} the Holy spirit : – {ghost} {life} spirit ({-ual} {-ually}) mind. Compare G5590 .

G5590

ψυχή – psuchē

From G5594 ; {breath} that {is} (by implication) {spirit} abstractly or concretely (the animal sentient principle only; thus distinguished on the one hand from {G4151 } which is the rational and immortal soul ; and on the other from { G2222 } which is mere {vitality} even of plants: these terms thus exactly correspond respectively to the Hebrew {[ H5315 ]} [ H7307 ] and [ H2416 ]: – heart (+ {-ily}) {life} {mind} {soul} + {us} + you.

Nu spun ca acest robot este imaginea fiarei ci doar ca tehnologia necesara pentru aparitia acestei imagini a fiarei este deja facuta publica si acceptata intr-un astfel de rol.

Cine nu va fi rapit la venirea Domnului Isus?

Luca 12
8. Eu va spun: pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu;
9. dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.

De cate ori am citit versetul de mai sus l-am citit cu ideea ca daca noi Il marturisim pe Isus oamenilor atunci si El ne marturiseste pe noi Tatalui. Perceptia mea insa era gresita. Isus zice ca daca Il marturisim inaintea oamenilor si El ne va marturisi pe noi inaintea ingerilor.
Dar de ce ar face asta? De ce sa marturiseasca despre noi inaintea ingerilor lui Dumnezeu?

Marcu 8
34. Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai si le-a zis: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.
35. Caci oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui.
36. Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?
37. Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?
38. Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri.”

In Evanghelia dupa Marcu gasim o relatare asemanatoare unde ni se spune si cand vom fi marturisiti sau nu in fata ingerilor si cand se va rusina sau nu de noi Isus. Acest lucru se va intampla la venirea Lui impreuna cu ingerii.

Matei 24
29. Indata dupa acele zile de necaz „soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer, si puterile cerurilor vor fi clatinate.”
30. Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.
31. El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta.

Ceea ce reiese din versetele de mai sus este faptul ca daca nu Il marturisim pe Isus inaintea oamenilor si daca ne rusinam de El si de cuvintele Lui, atunci nici El nu ne va marturisi inaintea ingerilor la venirea Lui atunci cand va trimite ingerii ca sa adune alesii Lui din cele patru colturi ale pamantului. Cu alte cuvinte, acesti oameni nu vor fi alesi de ingeri pentru ca Isus nu le va spune sa ii aleaga.

Mormintele sunt locuri necurate

Mormintele si mortii sunt lucruri necurate conform Bibliei:

Numeri 19
16. Oricine se va atinge, pe camp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omenesti, sau de vreun mormant, va fi necurat timp de sapte zile.

Leviticul 21
1. Domnul a zis lui Moise: „Vorbeste preotilor, fiilor lui Aaron, si spune-le: „Un preot sa nu se atinga de un mort din poporul sau, ca sa nu se faca necurat;
2. afara de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatal lui, de fiul lui, de fratele lui
3. si de sora sa care-i inca fecioara, sta langa el si nu este maritata, afara de acestia, sa nu se atinga de niciun alt mort.
4. Ca unul care este fruntas in poporul lui, sa nu se faca necurat atingandu-se de un mort.

Matei 23
27. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.

Luca 8
26. Au venit cu corabia in tinutul gherghesenilor, care este in dreptul Galileii.
27. Cand a iesit Isus la tarm, L-a intampinat un om din cetate, stapanit de mai multi draci. De multa vreme nu se imbraca in haina si nu-si avea locuinta intr-o casa, ci in morminte.
28. Cand a vazut pe Isus, a scos un strigat ascutit, a cazut jos inaintea Lui si a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te rog nu ma chinui.”
29. Caci Isus poruncise duhului necurat sa iasa din omul acela pe care pusese stapanire de multa vreme; era pazit, legat cu catuse la maini si cu obezi la picioare, dar rupea legaturile si era gonit de dracul prin pustiuri.
30. Isus l-a intrebat: „Cum iti este numele?” „Legiune”, a raspuns el; pentru ca intrasera multi draci in el.
31. Si dracii rugau staruitor pe Isus sa nu le porunceasca sa se duca in Adanc.

Am citit versetul din Numeri 19:16 si m-am intrebat de ce unele biserici au in interiorul lor morminte ale unor persoane „importante”. Si sunt locuri la tara unde cimitirele sunt in aceeasi curte cu biserica.
De asemenea ce putem spune despre diversele moaste pe care se duc sa le pupe oamenii?
Si ce putem spune despre obiceiul oamenilor de a se duce la morminte?

Ce inseamna sa ai o credinta mare

Avem in Noul Testament 2 cazuri in care Domnul Isus a laudat credinta mare a unor oameni, credinta care i-a salvat.
Dar in ce anume a constat aceasta credinta? Ce au crezut ei?
Voi analiza in acest articol cele doua cazuri.

1. Sutasul

Matei 8
5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga
6. si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog si se chinuie cumplit.”
7. Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
8. „Doamne”, a raspuns sutasul, „nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
9. Caci si eu sunt om sub stapanire; am sub mine ostasi, si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.”
10. Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat si a zis celor ce veneau dupa El: „Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare.
11. Dar va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor.
12. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor.”
13. Apoi a zis sutasului: „Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta.” Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

Sutasul recunoaste puterea si autoritatea pe care o are cuvantul rostit de reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. El intelege autoritatea lui Dumnezeu peste toata creatia, inclusiv asupra bolilor. Tot ce exista pe acest pamant trebuie sa se supuna poruncii lui Dumnezeu.
Acelasi lucru il spune si Pavel in epistola catre Filipeni:

Filipeni 2
9. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10. pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant,
11. si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.

Aceasta autoritate a fost data celor ce cred in Numele lui Isus si o vedem in actiune in Faptele Apostolilor.

Faptele Apostolilor 3
1. Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea.
2. Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului numita „Frumoasa”, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu.
3. Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el si a zis: „Uita-te la noi!”
5. Si el se uita la ei cu luare aminte si astepta sa capete ceva de la ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”
7. L-a apucat de mana dreapta si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele;
8. dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble. A intrat cu ei in Templu, umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu.
10. Il cunosteau ca era cel ce sedea la poarta „Frumoasa” a Templului, ca sa ceara de pomana, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru cele ce i se intamplasera.
11. Fiindca el se tinea de Petru si de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei in pridvorul zis al lui Solomon.
12. Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul si a zis norodului: „Barbati israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble?
13. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul.
14. Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas.
15. Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui.
16. Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii.

Cum functioneaza aceasta autoritate primita ne explica si Domnul Isus:

Matei 17
18. Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus si I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?”
20. „Din pricina putinei voastre credinte”, le-a zis Isus. „Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: „Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta.

Matei 21
20. Ucenicii, cand au vazut acest lucru, s-au mirat si au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta intr-o clipa?”
21. Drept raspuns, Isus le-a zis: „Adevarat va spun ca, daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia: „Ridica-te de aici si arunca-te in mare”, se va face.
22. Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.”

Marcu 11
22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: „Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: „Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.

Luca 17
5. Apostolii au zis Domnului: „Mareste-ne credinta!”
6. Si Domnul a zis: „Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice dudului acestuia: „Dezradacineaza-te si sadeste-te in mare”, si v-ar asculta.

2. Femeia canaanita

Matei 15
21. Isus, dupa ce a plecat de acolo, S-a dus in partile Tirului si ale Sidonului.
22. Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”
23. El nu i-a raspuns niciun cuvant. Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: „Da-i drumul, caci striga dupa noi.”
24. Drept raspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit si I s-a inchinat, zicand: „Doamne, ajuta-mi!”
26. Drept raspuns, El i-a zis: „Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar si cateii mananca firimiturile care cad de la masa stapanilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta Ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

Marcu 7
25. Caci indata, o femeie, a carei fetita era stapanita de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El si a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
26. Femeia aceasta era o grecoaica, de obarsie siro-feniciana. Ea Il ruga sa scoata pe dracul din fiica ei.
27. Isus i-a zis: „Lasa sa se sature mai intai copiii; caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei.”
28. „Da, Doamne”, I-a raspuns ea, „dar si cateii de sub masa mananca din firimiturile copiilor.”
29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a iesit dracul din fiica ta.”
30. Si cand a intrat femeia in casa ei, a gasit pe copila culcata in pat; si iesise dracul din ea.

Femeia cananita a inteles bunatatea lui Dumnezeu.
Desi ea nu facea parte din poporul lui Dumnezeu a inteles ca poate sa beneficieze si ea de bunatatea Lui asa cum cainii mananca resturile de la masa oamenilor si se satura desi sunt doar niste animale. Ea nu avea un legamant facut cu Dumnezeu dar asta nu a fost o piedica pentru ea.

Concluzie
Ce a fost atat de important in ceea ce au zis oamenii acestia astfel incat Domnul Isus sa se mire de credinta lor mare? Ce inseamna sa ai o credinta mare?
Inseamna sa intelegi cine este cu adevarat Dumnezeu. Sa intelegi natura Lui. Sa nu te indoiesti de El. Sa perseverezi in a-L cauta.
Exista oameni in ziua de azi care se indoiesc de puterea lui Dumnezeu de a raspunde la rugaciune, de puterea Lui de a face orice, de a muta si muntii. Sunt unii care gasesc scuze necredintei lor prin tot felul de explicatii cum ca Dumnezeu ar fi glorificat in necazurile noastre.
Cei doi oameni care au avut o credinta mare au inteles puterea lui Dumnezeu si dorinta Lui de a-i ajuta pe toti.
Ei au inteles ca daca oamenii, care sunt creati de Dumnezeu, au autoritate peste altii la fel are si Dumnezeu peste creatia Lui si au inteles ca daca oamenii lasa animalele sa se hraneasca cu resturile de la masa lor la fel si Dumnezeu are atata bunatate cat sa tina in viata chiar si pe cei care nu au un legamant cu El.

Intelepciunea

Biblia ii indeamna pe oameni la intelepciune.
Solomon si-a dorit mai mult decat orice intelepciunea si a lasat Cartea Proverbelor ca exemplu de intelepciune.
Conform Bibliei insa exista doua tipuri de intelepciune: cea fireasca/carnala si intelepciunea dumnezeiasca/de sus.

1 Corinteni 2
1. Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita.
2. Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignit.
3. Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.
4. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,
5. pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti.
7. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci,
8. si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei.
9. Dar, dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
10. Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
11. In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului care este in el? Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.
12. Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.
13. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
14. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.

1 Corinteni 3
18. Nimeni sa nu se insele: daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept.
19. Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei intelepti in viclenia lor.”
20. Si iarasi: „Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte.”

Un crestin trebuie sa fie intelept nu conform acestei lumi ci conform intelepciunii lui Dumnezeu. Dar care este diferenta dintre cele doua?

Intelepciunea acestei lumi este contrara intelepciunii lui Dumnezeu. Ea este reprezentata de diverse filozofii aparute la momente de timp diferite si in zone ale lumii diferite.

Intelepciunea a fost personificata prin zeita Athena la greci. Aceasta era zeita razboiului si a intelepciunii si avea ca animal sacru reprezentativ bufnita.
In misticismul crestin si new age, intelepciunea este reprezentata ca zeita Sophia.

Din punct de vedere crestin intelepciunea consta in poruncile si invataturile lui Dumnezeu:

Deuteronomul (A doua lege) 4
1. Acum, Israele, asculta legile si poruncile pe care va invat sa le paziti. Impliniti-le, pentru ca sa traiti si sa intrati in stapanirea tarii pe care v-o da Domnul Dumnezeul parintilor vostri.
2. Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului Dumnezeului vostru asa cum vi le dau eu.
3. Ati vazut cu ochii vostri ce a facut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul Dumnezeul tau a nimicit din mijlocul tau pe toti aceia care se dusesera dupa Baal-Peor.
4. Iar voi, care v-ati alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteti toti vii astazi.
5. Iata, v-am invatat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire.
6. Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput!”
7. Care este, in adevar, neamul acela asa de mare incat sa fi avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de cate ori Il chemam?
8. Si care este neamul acela asa de mare incat sa aiba legi si porunci asa de drepte, cum este toata Legea aceasta pe care v-o pun astazi inainte?

Legea si poruncile lui Dumnezeu reprezinta intelepciunea. Cel ce le aplica (fara sa adauge sau sa scoata din ele) este considerat intelept. De aceea frica de Domnul este inceputul intelepciunii, pentru ca frica te face sa implinesti legea si poruncile.

Psalmul 111
10. Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa, si slava Lui tine in veci.

Proverbe 9
10. Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor este priceperea.

P.S.
M-am intrebat ce inseamna in acest context indemnul Domnului Isus: sa fim intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii. Sarpele nu poate sa fie intelept. El simbolizeaza exact lipsa intelepciunii pentru ca este impotriva legii lui Dumnezeu.

Matei 10
16. Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti, dar, intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii.

Cuvantul tradus aici intelept nu este sofia cuvantul care inseamna intelepciune in greaca. Cuvantul folosit este G5429 – φρόνιμος (phronimos) care inseamna prudent. Deci ni se spune sa fim prudenti ca serpii si blanzi ca porumbeii. In contextul versetului se potriveste mult mai bine cuvantul prudent…