Multa lume aduce ca argument pentru teoria predestinarii Romani 9. Voi posta mai jos acest capitol din cartea Romani a apostolului Pavel si nu voi comenta nimic. Singurul lucru pe care il voi face va fi sa subliniez niste versete la care daca suntem atenti vom surprinde mai bine adevarul expus in acest capitol.
Romani 9
1. Spun adevarul in Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, imi este martor,
2. ca simt o mare intristare, si am o durere necurmata in inima.
3. Caci aproape sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti.
4. Ei sunt Israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele,
5. patriarhii, si din ei a iesit, dupa trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin!
6. Dar aceasta nu inseamna ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu toti cei ce se coboara din Israel, sunt Israel;
7. si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: “In Isaac vei avea o samanta, care-ti va purta numele.”
8. Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta.
9. Caci cuvantul acesta este o fagaduinta: “Pe vremea aceasta Ma voi intoarce, si Sara va avea un fiu.”
10. Ba mai mult; tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni numai dela parintele nostru Isaac.
11. Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, -ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama,
12. s-a zis Rebecii: “Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,
13. dupa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat.”
14. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nici de cum!
15. Caci El a zis lui Moise: “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.”
16. Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.
17. Fiindca Scriptura zice lui Faraon: “Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea, si pentruca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul.”
18. Astfel, El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea.
19. Dar imi vei zice: “Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voiei Lui?”
20. Dar, mai de graba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: “Pentru ce m-ai facut asa?”
21. Nu este olarul stapan pe lutul lui, ca din aceeas framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara?
22. Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, facute pentru peire;
23. si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii, pe cari le-a pregatit mai dinainte pentru slava (despre noi vorbesc)?
24. Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci si dintre Neamuri,
25. dupa cum zice in Osea: “Voi numi “popor al Meu”, pe cel ce nu era poporul Meu, si “prea iubita”, pe cea care nu era prea iubita.
26. Si acolo unde li se zicea: “Voi nu santeti poporul Meu”, vor fi numiti fii ai Dumnezeului celui viu.”
27. Isaia, de alta parte, striga cu privire la Israel: “Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita.
28. Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant cuvantul Lui.
29. Si, cum zisese Isaia mai inainte: “Daca nu ne-ar fi lasat Domnul Savaot o samanta, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.”
30. Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau dupa neprihanire, au capatat neprihanirea si anume neprihanirea care se capata prin credinta;
31. pe cand Israel, care umbla dupa o Lege, care sa dea neprihanirea, n’a ajuns la Legea aceasta.
32. Pentruce? Pentru ca Israel n’a cautat-o prin credinta, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,
33. dupa cum este scris: “Iata ca pun in Sion o Piatra de poticnire, si o stanca de cadere: si cine crede in El, nu va fi dat de rusine.”